Homo homini Christus 1. Tadeusz Rostworowski

Transkrypt

1 Homo homini Christus 1 Tadeusz Rostworowski 0. Status Quaestionis În timpul ritului funerar de la Vatican, am văzut cum cartea Sfintei Scripturi, pusă deschisă pe sicriu încă de la început, era răsfoită de către fuioarele de vânt. Spre sfârşit, printr-o suflare puternică, ea s-a închis singură. Viaţa pământească a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea s-a terminat. M-am întrebat de mai multe ori: părea că, pe parcursul lungului pontificat al lui Ioan Paul al II-lea, mulţi erau sătui de discursurile şi documentele scrise, atât de numeroase, deci după moarte ar fi urmat o reacţie de respingere sau de tăcere; 1 Acest titlu provine din cartea Pr. Horia Cosmovici, Manualul omului politic creştin (Homo homini Christus), Ed. Crater, Bucureşti, În fine, se vorreşte despre ultima formulă a lumii civilizate, despre democraţie, despre instrucţie şi educaţie, toate acestea axându-se strâns pe deviza Homo homini Christus. După cum se vede, autorul înlocuieşte formula Homo homini lupus, care a pornit de la anticul Plaut (Asinaria, 495) şi a trecut în vocabularul gânditorilor moderni Bacon şi Hobbes. Aceasta trebuie înlocuită prin triada Homo homini Christus. Este de observat şi de meditat că Homo homini lupus este o constatare, în timp ce Homo homini Christus este o deviză ce conţine un program de viaţă (p. 13). Caietele Institutului Catolic VI (2007)

2 Homo homini Christus1 263 totuşi nu este aşa 2. Ce anume atrage către persoana şi gândirea sa? 1. Fascinaţia pentru figura Sfântului Ioan al Crucii Ce anume atrage către persoana şi gândirea lui Ioan Paul al II-lea? Aş dori să prezint unul din motivele acestei popularităţi, şi anume umanismul şi mistica lui, formate la şcoala Sfântului Ioan al Crucii. Persoana Sfântului Ioan al Crucii l-a fascinat pe Karol Wojtyła încă din tinereţe, iar aceasta s-a întâmplat datorită întâlnirii cu Jan Tyranowski, un croitor simplu şi umil, dar cu o bogată viaţă spirituală. Despre el, Karol Wojtyła vorbea astfel: mă gândesc la un om foarte simplu, unul dintre acei sfinţi necunoscuţi, ascunşi în mijlocul celorlalţi oameni ca o lumină minunată în străfundurile vieţii, străfunduri în care de obicei domneşte întunericul. El mi-a deschis porţile bogatei sale vieţi spirituale, mistice Prin vorbele lui, prin spiritualitatea pe care o avea, prin exemplul întregii lui vieţi dăruite pentru totdeauna lui Dumnezeu, numai Lui, acest om reprezenta o lume nouă, pe care nu o cunoşteam încă. La el am văzut frumuseţea sufletului, cu aripile întinse, prin harul Domnului. Nu mă gândeam încă la preoţie când mi-a dat să citesc, printre alte cărţi, operele Sfântului Ioan al Crucii, despre care el mi-a vorbit prima oară. El aparţinea acestei şcoli 3. K. Wojtyła însuşi fiind introdus în aceasta şcoală, nu a părăsit-o niciodată, până la 2 Semnele prezenţei şi popularităţii Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea sunt foarte multe. Aş dori să prezint numai câteva dintre ele: Gara centrală din Roma a primit numele de Ioan Paul al II-lea. S-au realizat numeroase filme despre viaţa lui. Piaţa din faţa catedralei Notre-Dame din Paris poartă numele lui, în timp ce, imediat după revoluţia din 1789, fusese numită «Piaţa Raţiunii». Iată un alt exemplu: «Au cœur de Rome, un prieuré de Saint-Jean dédié à Jean-Paul II. Installation des frères de Saint-Jean à Saint-Nicolas. ROME, Mardi 12 décembre 2006 (ZENIT.org) Le prieuré des frères de Saint-Jean, chargés de l animation pastorale de l église Saint-Nicolas-des- Lorrains, est dédié au pape Jean-Paul II, comme l a annoncé le prieur général de la Communauté Saint-Jean, le P. Jean-Pierre-Marie, lors de l installation des frères, le 8 décembre (pentru textul integral, cf. S-ar putea prezenta exemple din lumea întreagă.

3 264 Tadeusz Rostworowski moarte. Se pot indica unele etape ale acestei apartenenţe. Şi-a scris teza de doctorat pe tema: Credinţa în viziunea Sfântului Ioan al Crucii 4. Rezumând această lucrare, a scris un articol despre Umanismul Sfântului Ioan al Crucii, în care apără această formulă: Se poate spune că este vorba de regăsirea omului în Dumnezeu şi viceversa, de redescoperirea lui Dumnezeu în om. 5 Această formulare este demonstrată pe baza analizei credinţei, care, deşi legată de om, păstrează mereu un caracter propriu supranatural iar mai apoi, păstrându-şi propria natură de dar, devine cea mai importantă împlinire a omului, cea a Întrupării în care Dumnezeu a trăit viaţa omului Omul, care era Dumnezeu Misterul Întrupării Aşadar, Întruparea l-a descoperit pe om, pe omul însuşi. Şi atunci misterul Întrupării, trăit în plenitudinea conţinutului său, are puterea de a-l întoarce pe om la umanitatea sa. În lumina ei, omul îşi poate aprecia demnitatea şi locul de drept în cadrul creaţiei 7. Aşa a scris K. Wojtyła în anul 1951, fiind un tânăr preot de 31 de ani. Este uimitor cum corespunde afirmaţia lui cu aceea a Conciliului Vatican II, din constituţia Gaudium et Spes: De fapt, numai în misterul Cuvântului Întrupat se luminează cu adevărat misterul omului. Căci Adam, cel dintâi om, era prefigurarea Aceluia ce avea să vină, Cristos Domnul. Cristos, noul Adam, prin însăşi revelarea misterului Tatălui şi al 3 André Frossard, Non abbiate paura (André Frossard în dialog cu Ioan Paul al II-lea), Milano, Rusconi 1983, pp Teza este scrisă în limba latină şi se intitulează: Doctrina de fide apud S. Ioannem a Cruce. Traducerea ei în limba italiană a apărut la Roma, în anul Rzecz by można, iż chodzi o odnalezienie człowieka w Bogu i wzajemnie o odnalezienie Boga w człowieku. în: O humanizmie św. Jana od Krzyża ( Umanismul Sf. Ioan al Crucii ), Znak 6 (1951), nr. 1, pp K. Wojtyła, Tajemnica i człowiek ( Misterul şi omul ), Tygodnik Powszechny 51/52 (1951), p Ibid., p. 1-2.

4 Homo homini Christus1 265 iubirii Acestuia, îl dezvăluie pe deplin omului pe om şi îi descoperă măreţia chemării proprii Misterul Crucii Acest învăţător mistic a avut viziunea lui Isus: Într-o convorbire tainică avută cu Isus Răstignit, a fost întrebat: Ioane, cu ce să-ţi răsplătesc pentru tot ce ai făcut pentru mine? Răspunsul a fost: Domine, pati et contemni pro te "Doamne, să sufăr şi să fiu dispreţuit pentru tine!" Şi aşa s-a şi întâmplat şi, de aceea, Ioan este numit al Crucii 9. 8 Gaudium et Spes nr. 22, Conciliul Vatican II (Constituţii, decrete, declaraţii), Ed. revizuită, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti. 9 Sfântul Ioan al Crucii a fost contemporan cu Sfânta Tereza de Avila şi colaborator al ei la opera de reformare a vieţii călugăreşti carmelitane, atât în mănăstirile pentru femei cât şi în cele pentru bărbaţi; deşi mai tânăr decât ea cu douăzeci şi şapte de ani, Sf. Tereza nu a ezitat să-l considere părintele spiritual al sufletului ei şi să-i ceară părerea în problemele importante. Pentru statura lui mică îi spunea în glumă "jumătate de om", dar în acelaşi timp îl numea "micul Seneca"; tot ea mărturiseşte că nu era posibil să înceapă a vorbi cu dânsul despre Dumnezeu, fără a-l vedea imediat răpit în extaz. Ioan de Ylpez, care în mănăstire şi-a luat numele de Ioan al Crucii, s-a născut la Fontiveros, provincia Avila din Spania, în anul 1542, într-o familie săracă. El va istorisi mai târziu că, la vârsta de cinci ani, a căzut într-o fântână şi numai datorită Preacuratei Fecioare Maria a rămas în viaţă şi a fost scos viu de acolo. Deoarece nu s-a acomodat cu nici una dintre activităţile şi profesiunile lucrative în care familia a voit să-l reţină, la vârsta de douăzeci de ani a intrat într-o mănăstire a călugărilor carmelitani, dar a fost profund dezamăgit de viaţa mediocră şi delăsătoare ce domnea între zidurile mănăstirii. Întristat de cele constatate, se gândea să treacă la călugării trapişti, ale căror norme severe de viaţă i se păreau mai corespunzătoare preferinţelor sale. La această răscruce de viaţă s-a întâlnit cu Tereza a lui Isus, reformatoarea Carmelitanelor. Sfânta "fondatoare" nutrea de multă vreme gândul de a introduce reforma şi în mănăstirile carmelitane de bărbaţi, dar nu întâlnise omul providenţial. Ochiul ei pătrunzător a întrevăzut în acel frate tânăr, mic de statură, extrem de serios, cu trupul firav dar cu sufletul bogat, pe colaboratorul ideal pentru a duce la îndeplinire proiectul ei îndrăzneţ. Micul frate, în vârstă de douăzeci şi cinci de ani, a dat imediat dovadă de un curaj neînfrânt; şi-a luat numele de Ioan al Crucii şi a obţinut de la superiorii săi permisiunea de a reinstaura într-o mănăstire disciplina aspră a primelor comunităţi carmelitane. Astfel a luat fiinţă, la Durvelo, primul convent al carmelitanilor desculţi. Întoarcerea la

5 266 Tadeusz Rostworowski 4. Întruparea misterului crucii Şi ucenicul Karol Wojtyła a trăit această transformare; trebuia să fie pus pe cruce, iar aceasta în ochii lumii întregi, încet-încet pierzându-şi capacitatea de a merge singur, de a fi înţeles, de a vorbi, iar în jurul lui se auzeau adesea glasuri care, cu insistenţă puternică, îi sugerau: coboară de pe cruce, eşti atât de neputincios, renunţă la misiunea ta de păstor universal, de a fi papă. El însă ştia, pentru că cerea des acest har, că este necesar să fie pus pe crucea neputinţei şi a bolii şi astfel să fie transformat în cel Răstignit şi numai de la înălţimea Crucii să se poată întoarce la casa Tatălui. De câte ori am văzut în mâinile lui crucea, care era de fapt pastoralul lui! În liturghia solemnă, pe data de 22 octombrie 1978, la inaugurarea pontificatului său, a înălţat-o ca semn şi izvor al puterii sale. mistica spirituală a deşertului şi străduinţele pentru a face înţeles şi acceptat noul fel de viaţă au abătut asupra iniţiatorului reformei un val de suferinţe, concretizate prin maltratări fizice şi calomnii grave. În 1577 a fost aruncat în temniţa de la Toledo, unde a stat opt luni de zile. Pe când se afla în întunericul acestor încercări, sufletul său a fost incendiat de flacăra poeziei ce va străbate operele sale de îndrumare spirituală. Sfântul Ioan al Crucii a scris câteva dintre cele mai profunde şi luminoase lucrări de analiză şi îndrumare pe căile vieţii spirituale: "Noaptea întunecată a sufletului", "Urcarea Muntelui Carmel", "Cântare spirituală", "Flacăra iubirii vii". Ca un adevărat maestru, el îşi expune gândul în sentinţe scurte şi cuprinzătoare: "Să nu faci, nici să nu spui vreun lucru important, pe care Cristos nu l-ar face şi nu l-ar spune, dacă s-ar afla în situaţia în care te afli tu, dacă ar avea vârsta şi sănătatea ta"; "Nu cere altceva decât crucea, şi anume crucea fără mângâieri, deoarece aceasta este crucea adevărată"; "Renunţă la dorinţele tale şi vei afla ceea ce doreşte inima ta". Sfântul Ioan al Crucii a murit în mănăstirea din Ubeda, la 14 decembrie 1591, în vârstă de patruzeci şi nouă de ani. A fost ridicat la cinstea altarelor în 1726, şi Papa Pius al IX-lea l-a proclamat Învăţător al Bisericii (adaptare după "Vieţile Sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti).

6 Homo homini Christus Concluzie: Omul transformat în Cristos prin misterul Crucii Ioan Paul al II-lea a scris mii şi mii de pagini. În documentele sale cele mai importante nu înceta să repete chiar fraza amintită din Gaudium et Spes, şi anume: De fapt, numai în misterul Cuvântului Întrupat se luminează cu adevărat misterul omului. Căci Adam, cel dintâi om, era prefigurarea Aceluia ce avea să vină, Cristos Domnul. Cristos, noul Adam, prin însăşi revelarea misterului Tatălui şi al iubirii Acestuia, îl dezvăluie pe deplin omului pe om şi îi descoperă măreţia chemării proprii. Parcă el ar fi completat această afirmaţie, după cum scria încă în anii 50. Deci, Cristos, Cuvântul Întrupat, îl dezvăluie pe deplin omului pe om. Iar omul, trăind acest cuvânt în lumina misterului Crucii, îl redescoperă pe Dumnezeu în om. L-am văzut pe Dumnezeu într-un om 10. La sfârşit, a rostit aceste cuvinte: Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui. 10 Florentin Crihălmeanu, Am văzut pe Dumnezeu într-un om, in: Un buchet de laude pentru papa Ioan Paul al II-lea, Editura Serafica, Roman 2006, pp Cred că putem afirma despre păstorul Bisericii Universale ceea ce la timpul său contemporanii spuneau despre parohul de Ars (Sfântul Ioan Maria Vianney), şi anume putem afirma: L-am văzut pe Dumnezeu într-un om (p. 43).