TIMPUL. Cazul Breban. B\t\lia ierarhic\ Un r\zboi de dou\zeci de ani. C`teva note despre traducere. Gabriel Andreescu.

Transkrypt

1 24 pagini an XI nr. 149 REVIST DE CULTUR Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I 8 august 2011 Num\r ilustrat cu fotografii de {tefan Mardare Cazul Breban Gabriel Andreescu B\t\lia ierarhic\ Mircea Iorgulescu Un r\zboi de dou\zeci de ani Liviu Antonesei C`teva note despre traducere Gabriela Gavril

2 2 Agora NOTE INUTILE Afacerea Dominique Strauss Kahn BOGDAN C LINESCU Incredibil ce se `nt`mpl\ la New York `n cazul fostului Director al Fondului Monetar Interna]ional. Procurorul a trimis o scrisoare avoca]ilor lui DSK, inform`ndu-i despre declara]iile contradictorii ale victimei [i de faptul c\ aceasta ar fi min]it de mai multe ori `n ceea ce prive[te statutul s\u social [i rela]iile sale. Acuzatul a fost imediat eliberat de la reziden]a obligatorie, `ns\ a r\mas cu pa[aportul confiscat [i cu imposibilitatea de a p\r\si Statele Unite. Aceste schimb\ri nu dovedesc `ns\ inocen]a lui. Va fi greu s\ fie condamnat de un juriu popular ce va trebui s\ o cread\ pe victim\. Se pare, totu[i, c\ agresiunea sexual\ e real\, cum arat\, incontestabil, analizele medicale. ~n ce m\sur\ e vorba de un viol, e dificil de demonstrat. Bine`n]eles, dup\ acest scop, presa [i televiziunea francez\ s-au dezl\n]uit `n emisiuni pro-dsk, cu invita]i ale[i pe m\sur\. S-a pus chiar problema revenirii lui pe scena politic\ francez\ [i candidatura la alegerile preziden]iale din Toate astea `nainte de deznod\m`ntul de la New York. Ceea ce mi se pare destul de bizar e lentoarea poli]iei din New York [i a procurorului `n a descoperi dubl\ existen]a a victimei [i petele din trecutul s\u. De asemenea, derutanta incompeten]\ a ziari[tilor de la New York Times ce au realizat o anchet\ de patru pagini despre ea [i nu i-au g\sit nici cel mai mic defect Totul s-a terminat [i DSK poate m`nca lini[tit macaroane cu trufe `ntr-un restaurant cosy, a[a cum a f\cut imediat dup\ `nf\]i[area la Tribunal? Doar la 24 de ore de la excita]ia mediatic\ a amicilor lui DSK, atunci c`nd trufele nu erau `nc\ bine digerate, un nou scop e dezv\luit: o (alt\) victim\ din Fran]a a fostului ministru depune pl`ngere pentru tentativa de viol. A suivre. Vacan]\ `n Fran]a S`nt incapabil s\ v\ spun c`nd este vacan]\ `n Fran]a. Din mai, cu ocazia podurilor de pe 1 [i 8, francezii `ncep deja s\ se simt\ `n vacan]\. Trebuia s\ m\ `nt`lnesc cu o cuno[tin]\ `n a treia s\pt\m`n\ din mai. Mi-a spus c\ e plecat\ 7 zile comme un avant gout des vacances. Spre 15 iunie, nici nu se mai pune problema unui RV. E prea t`rziu. Toat\ lumea se g`nde[te la plecare. Nu se mai `nt`mpl\ nimic p`n\ pe 1 septembrie. Aici zace Partidul Comunist Francez Am mai avut ocazia s\ scriu despre Partidul Comunist Francez. Consider c\, din fericire, [i-a `ncetat existenta. O dovad\ suplimentar\ ne-a fost dat\ de alegerea senatorului Jean-Luc Mélenchon drept candidat oficial al Partidului la alegerile din Fost socialist, Mélenchon e un energumen marxist cu accente populiste [i demagogice, un amestec de Vadim Tudor [i de Becali. Agresiv, de o rar\ violen]\ verbal\, e invitat des la emisiunile de dezbateri de[i face declara]ii nega]ioniste. ~ntr-o emisiune de televiziune, a declarat c\ este un admirator al lui Stalin. (E adev\rat, `n Fran]a, putem nega crimele comuniste, nu cele naziste ). Regizorul Lars von Trier a trebuit s\ p\r\seasc\ festivalul de la Cannes dup\ afirma]iile sale despre Hiler. Mélenchon continua s\ fie invitat la cele mai populare emisiuni Amuza]i-v\ cet\]eni! O nou\ edi]ie a s\rb\torii Fête de la musique. Ca de obicei, Statul a decis `n locul nostru [i ne-a cerut s\ ne distr\m. Str\zile s`nt blocate, transporturile publice aglomerate, oamenii `n strad\, pentru a r\spunde cerin]elor Prin]ului. Cu excesele [i violen]a de rigoare, a[a cum se `nt`mpl\ `n fiecare an. ~n eseul s\u intitulat L Etat culturel, Marc Fumaroli ne avertizeaz\ `mpotriva acestui eveniment fals cultural, creat de puterea public\. Din 1981 [i `nfiin]area Ministerului Timpului Liber, s`ntem obliga]i s\ ne distr\m. La Fête de la Musique a devenit o norm\ [i aproape o s\rb\toare na]ional\. Va fi greu s\ sc\p\m de ea. Impozitul pe avere e un Robin Hood al zilelor noastre Fran]a e probabil ultima ]ar\ din r`ndul ]\rilor civilizate [i bogate unde mai exista un impozit pe avere. Sistemul e simplu: de la o anumit\ sum\ c`[tigat\ (sau atunci c`nd locuin]a personal\ atinge o cot\ ridicat\), e[ti obligat s\ pl\te[ti acest impozit `n plus. Politicienii francezi s`nt paraliza]i c`nd li se cere s\ suprime acest impozit debil. ~l consider\ drept un model de justi]ie social\. Ziari[tii `l ap\ra [i ei cu vehemen]\. P`n\ [i postul de televiziune (privat) Canal+ `l folose[te ca publicitate la filmul Robin Hood de Ridley Scott. Canal+ a comparat acest impozit cu eroul medieval. Cei de la publicitate ar fi putut s\ se documenteze: Robin Hood a fost un du[man `nver[unat al impozitelor [i taxelor de tot soiul. Ast\zi, el s- ar fi b\tut cu `nver[unare `mpotriva acestui impozit. Ideologia nu are limite CAPRICORN Noua er\ a filosofiei rom=ne[ti OVIDIU PECICAN ~n afara cercului de apropia]i, prieteni [i discipoli, dl. Gabriel Liiceanu nu vede filosofie, s-ar spune, dec`t departe, `n trecutul noician sau `n cel tedesc, al g`ndirii germane de la `nceputul secolului al XX-lea. Vorbind `ns\ de nucleul celor pe care `i socote[te discipoli [i heideggerieni, totodat\, Gabriel Liiceanu puncteaz\, `ntr-un stil `n]esat de germanisme din recuzita lui Martin Heidegger ceea ce face din stilul lui, apreciat nu o dat\ pentru elegan]\, o mostr\ de text rebarbativ [i bolov\nos, o avangard\ filosofic\ rom=neasc\ `ndreptat\ spre viitor, un eveniment cultural ale c\rui ascu]i[ [i coeziune `l `nscriu de pe acum `n istoria intelectual\ a na]iunii noastre (de nu chiar mai mult). Privind aceste c\r]i [cele cinci n. O.P.] `n `ntregul lor [i percep`ndu-le «aerul comun», avem `n fa]a ochilor o imagine care nu este deloc `nt`mpl\toare. Aici e vorba despre un efort dirijat sistematic c\tre un unic punct [subl. G.L.], c\tre un stil de g`ndire care s-a n\scut la `nceputul secolului 20 [i c\tre un g`nditor care l-a inaugurat [i care l-a reprezentat cu for]a unei noi v`rste a filosofiei (Gabriel Liiceanu, Prefa]\, `n Gabriel Cercel, Cartea experien]ei. Heidegger [i hermeneutica vie]ii, Bucure[ti, Ed. Humanitas, 2010). Nu `ncape, `n viziunea profesorului, eseistului [i editorului care este Liiceanu, nici o `ndoial\ c\ s-a intrat `ntr-o er\ nou\ a g`ndirii de pe la noi. Aceast\ certitudine vine dinspre convergen]a abord\rilor un unic punct [i nu... un punct unic este o ne`ndem`nare voit\, av`nd la baz\ inten]ii expresive, o stilistic\ `nalt\, care creeaz\, pesemne, un balet exegetic-speculativ tipic asalturilor militare asupra unui obiectiv dat. }inta asediilor individuale, dar rimate, ale noilor corifei este descifrabil\, `n concep]ia mentorului lor, din dou\ perspective. Sub un aspect, ar fi vorba despre un stil de g`ndire, item care trimite involuntar, poate la mai vechi datorii filosofice rom=ne[ti [i germane nem\rturisite c\ci, dup\ cum se [tie, Lucian Blaga privilegia stilul ca factor distinctiv `n istoria civiliza]iei, a culturii [i `n cea a filosofiei, urm`nd sugestii consonante ale [colii morfologice germane, [i mai ales ale lui Leo Frobenius. De[i pasionat de amorsele sceptice ale lui Cioran dup\ cum o m\rturisesc pagini de carte [i filme `ntregi, Liiceanu nu se molipse[te de pruden]a acestuia nici `n fa]a pariului pe sistematicitatea filosofic\, nici `n fa]a ideii de stil ca factor decisiv al istoriei. El nu pare s\ aib\ `ns\ nici `ncrederea ne]\rmurit\ blagian\ `n stil, rezum`ndu-se numai la propov\duirea modului de a g`ndi [i la scriitura lui Martin Heidegger. Numai acestea ar reprezenta, de o sut\ de ani `ncoace, linia creatoare `n filosofia universal\ [i numai ele ar `nsemna `naintare c\tre profunzimi ce p\reau nefrecventabile. De aceea, a-l cultiva hermeneutic pe maestrul german reprezint\ a doua ]int\ indiscutabil\ a unui demers ce se dore[te de anvergur\; chiar [i `n Rom=nia [i fie [i `mpotriva eviden]ei c\ limbajul lui filosofic este g`ndit s\ slujeasc\ germana [i germanitatea, friz`nd pe alocuri intraductibilul. O alt\ condi]ie a rupturii novatoare caracteristic\ `nnoirilor prin salt calitativ ar veni, conform aceluia[i citat, dinspre caracterul sistematic al acestora (sistematicitatea filosofiei rom=ne[ti, s`ntem avertiza]i implicit, nu a `ncetat cu Blaga sau, pentru unii, cu Noica). Este un efort nu doar persuasiv, ci [i cuv`ntul lui Liiceanu dirijat, indus dinafar\, supravegheat [i concertat, cu alte cuvinte. De cine? Desigur, de domnia sa. Nimic r\u `n asumarea profesoratului ca misiune modelatoare dincolo de sala de cursuri, de[i defini]ia filosofiei p\rea c\ presupune nu numai iubire fa]\ de `n]elepciune, ci [i liber exerci]iu al g`ndului. La heideggerieni este `ns\ pu]in altfel, c\ci `n viziunea care i se atribuie lui Heidegger paideia are la baz\ o absorb]ie care apoi elibereaz\ ce a absorbit. Spre a fi `n acord cu propriile spuse, at`t de reveren]ioase cu g`nditorul din P\durea Neagr\, dl. Liiceanu propune `n leg\tur\ cu grupul format `n spiritul acestor teze o metafor\. La `nceputul studiului despre Georg Trakl, publicat `n 1953 [i intitulat Georg Trakl. Eine Erörterung seines Gedichtes, Heidegger explic\ cuvintele erörtern [i Ort. Erörtern `nseamn\ «a trimite `ntr-un loc anume» [i apoi «a lua seama la acel loc», iar Ort `nseamn\ la origine «v`rful l\ncii». {i Heidegger comenteaz\: «V`rful este cel `n care se adun\ totul. Locul str`nge laolalt\ c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem. Cel care str`nge laolalt\ str\bate totul [i fiin]eaz\ `n toate. Locul, cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ la sine, p\streaz\ tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\ care `nchide, ci `n a[a fel `nc`t el str\bate cu lumina [i str\lucirea sa ceea ce a str`ns laolalt\, eliber`ndu-l abia astfel `ntru esen]a sa». Lectura acestui fragment `nduio[eaz\. Gabriel Liiceanu se str\duie[te s\ creeze o metafor\. De fapt, el o re-creeaz\, parafraz`nd dup\ filosoful favorit care, la r`ndul lui, comenteaz\ bine? competent? poezia lui Georg Trakl. ~ntre filosofia aflat\ `n plin\ incursiune `n teritoriile exegezei literare, pe de o parte, [i poezia `ns\[i (la care pare s\ aib\ acces numai prin intermedierea g`ndirii speculative `n exerci]iu), mentorul grupului HAH cade peste... [tiin]a etimologiei, traducere [i adaptare. La a[a un drum `ntortocheat [i greoi, rezultatul este pe m\sur\. Ca [i cum limba rom=n\ nu ar permite construirea de metafore expresive [i profunde, Gabriel Liiceanu nu `[i asambleaz\ metafora din resursele noastre folosind, de pild\, verbul a ]inti (un mai inspirat substitut de Erörtern dec`t «a trimite `ntr-un loc anume», care, `n plus sub`n]elege ceea ce exprim\ greoiul «a lua seama la acel loc», de vreme ce nu po]i ]inti ceva la care... nu iei seama/ nu notifici/ nu observi; ceva ce nu iei `n c\tare/ nu vezi/ nu bagi de seam\/ nu etc.). Invocarea unor etimologii de acest fel `n interiorul limbii rom=ne st`rne[te, cel pu]in pentru unii dintre mucali]ii urma[i ai lui P\cal\ ([i chiar ai lui Bul\) ilaritate. Ideea c\ nu iei seam\ la un anume loc ]intit trimite la figura distratului sau a n\t\r\ului, anul`nd altitudinea filosofic\ a g`ndului ce s-ar dori, pas\mite, comunicat. Cum s-ar zice, Erörtern se dovede[te pentru rom=n a fi o contradic]ie `n termeni, ca o expresie a ]intei pe care, ]intind-o, n-o iei `n seam\, o ignori De fapt, `ns\, pe Gabriel Liiceanu `l intereseaz\ s\ aduc\ vorba la rostirea heideggerian\ `ns\[i (s\ fi fost `n posesia mai deplin\ a mijloacelor de expresie literar\ ar fi s\rit introducerea, cit`ndu-l direct pe m\iastrul [i n\zb`tiosul german). De ce `l caracterizez, aici, astfel? P\i, s\ judece oricine dup\ cele ce urmeaz\. Lui Heidegger `i convine s\ spun\ c\ Locul str`nge laolalt\ c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem. Altfel spus, el define[te toposul, oricare ar fi el, `n func]ie de tendin]ele [i for]ele sale centripete, de parc\ altele, centrifuge i-ar lipsi cu totul Mai departe e [i mai bine, c\ci locul este de ast\ dat\ definit eufemistic `n felul amerindienilor (drept care, nu pot dec`t s\ presupun c\ Heidegger era un pasionat al lecturilor din Karl May, clasicul german al aventurilor de prerie din ciclul Winnetou), drept Cel-care-str`nge-laolalt\ (eu a[ fi folosit termenul mai sintetic de coaguleaz\ sau pe cel de magnetizeaz\, prefer`ndu-l pe oricare tocmai pentru c\ str`nge laolalt\, pune `mpreun\, adun\, sudeaz\ `n loc s\ desfac\ `ntregul `n componentele lui). Or, zice Heidegger, ignor`nd relaxat nevoia unor argument\ri mai stringente, Cel care str`nge laolalt\ [locul, adic\; n. O.P.] str\bate totul [i fiin]eaz\ `n toate. Pe rom=ne[te cu adev\rat, ar fi iute ca s\geata, tare ca piatra. S`ntem, cum s-ar zice, `n plin\ adora]ie a locului, cel ce poate toate [i face tot. Nimic r\mas pentru vie]uitoare [i flor\, nimic pentru imanen]\ [i transcenden]\. ~n fine, cum Locul, cel-cestr`nge-laolalt\, adun\ la sine, p\streaz\ tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\ care `nchide, ci `n a[a fel `nc`t el str\bate cu lumina [i str\lucirea sa ceea ce a str`ns laolalt\, eliber`ndu-l abia astfel `ntru esen]a sa, iat\-l devenit [i entitate cu manie achizitiv\ atins\ de damblaua `nchiderii care deschide sau al deschiderii care `ncepe `ntr-o `nchidere (ca s\ formulez apel`nd la noicisme inspirate, probabil, de modelul u[ii batante sau al broa[tei cu cheie ce se `nv`rte `n gol). Din dou\, una. Ori e un galimatias frisonant, ori asist\m, cum crede dl. Liiceanu, la desf\[urarea unei inteligen]e ce se refuz\ percep]iei potrivite a cititorului obi[nuit.

3 Agora POLEMICI CORDIALE 3 {coala lui Nae Ionescu (II) ADRIAN NI} ~ntr-un r\spuns la o anchet\ despre filosofia contemporan\, publicat `n 1926, Nae Ionescu sus]ine c\ filosofia tinde s\ devin\ din apanajul unor speciali[ti un bun comun, spre a realiza contactul direct cu,,via]a [i cu omul, p\r\sind [coala [i pe `nv\]a]i (Nae Ionescu, Nelini[tea metafizic\, Bucure[ti, EFCR, 1993, p. 146). ~n cur`nd, separa]ia filosofiei de religie va fi un punct c`[tigat, iar reac]ia `mpotriva misticismului nu va putea s\ caracterizeze filosofia viitorului apropiat. ~n ce prive[te situa]ia filosofiei autohtone, el arat\ c\ se manifest\ trei direc]ii: exist\ filosofi care vor s\ dea planuri, un fel de monitori, ce s`nt, de fapt,,,profitorii [i [mecherii filosofiei; exist\ al]ii care cunosc tot ce s-a spus despre diferite probleme [i care s`nt un fel de meseria[i universitari, adic\,,pro[tii filosofiei ; `n fine, exist\ filosofi pur [i simplu care fac filosofie pentru c\ nu pot altfel, adic\,,robii filosofiei, perspectiva lor fiind filosofarea (ibid., p. 148). E cert c\ Nae Ionescu se includea printre cei din urm\, `n condi]iile `n care filosofia rom=neasc\,,,`n forma ei cult\, nu exist\. {i e foarte probabil c\ nu va exista `nc\ mult\ vreme de aici `nainte (ibid., p. 103), dup\ cum scria cu 5 ani mai `nainte, `n textul Filosofia rom=neasc\. Explica]ia este c\ filosofia este legat\ indisociabil de personalitatea celui care filosofeaz\, este un act pur individual. Orice ide nu tr\ie[te cu adev\rat dec`t `ntr-un singur om. De aici, c`teva consecin]e importante: `mprumuturile s`nt imposibile; cercetarea colectiv\ este imposibil\; aceast\ disciplin\ nu va ajunge niciodat\ la nivelul [tiin]ific al fizicii sau matematicii. S\ vedem dac\ aceste idei despre filosofie [i natura filosofiei se reg\sesc `n vreun fel `n cursurile de metafizic\ ale lui Nae Ionescu. Trebuie spus c\, din toate cursurile ]inute la Universitatea din Bucure[ti, `ntre 1919 [i 1938, el a ]inut numai 2 sau 3 cursuri de metafizic\. Explica]ia este c\, de[i aveau `n titulatur\ acest nume faimos, ele nu erau de fapt de metafizic\, ci tratau despre alte probleme: filosofia religiei (cursul din ), uniformitatea legilor naturii ( ), metafizic\ [i religie ( ), problema salv\rii `n Faust ( ) sau de istoria metafizicii ( ). Mai r\m`n astfel trei cursuri de metafizic\, adic\ cele din , [i Cursul din este dedicat teoriei cuno[tin]ei metafizice, mai precis cunoa[terii imediate. Aici Nae Ionescu ofer\ o baz\ pe care s\ cl\deasc\ teza c\ metafizica este o tr\ire a realit\]ii, `n sensul c\ este nevoie de o anumit\,,m`nuire a realit\]ii pentru a reduce realitatea sensibil\ la necesit\]ile personalit\]ii tale. Din acest punct de vedere, constat\m c\ filosofia se identific\ cu metafizica. Tot `n acest curs, metafizica este delimitat\ de religie (desigur, el voia s\ spun\, de fapt, delimitarea de teologie) [i de [tiin]\. Astfel, metafizica se suprapune par]ial pe religie, `n condi]iile `n care au puncte de plecare diferite, scopuri ori rezultate diferite. Delimitarea de [tiin]\ `i ofer\ ocazia unei noi `ncerc\ri de caracterizare a metafizicii, c\ci [tiin]a este o,,`ncadrare a realit\]ii, iar metafizica o tr\ire a realit\]ii. {tiin]a pleac\ din afar\ `n\untru [i se bazeaz\ pe experimente, iar metafizica ac]ioneaz\ din\untru `n afar\ (Nae Ionescu, Curs de metafizic\, Bucure[ti, Humanitas, 1991, p. 53). ~n acest fel, metafizica este o `ncercare de cunoa[tere absolut\ a realit\]ii pornind, de la un act de tr\ire a realit\]ii, posibil prin scufundarea noastr\ `n realitate (ibid., p. 55). Faptul c\ esen]a realit\]ii nu este de ordin material, ci de ordin spiritual, crede Nae Ionescu, conduce la ideea c\ trebuie s\ existe anumite,,forme generale ce exist\ `n chip real [i care organizeaz\ concretul (ibid., p. 93). ~n acest fel, cunoa[terea apare ca o fuziune a obiectului cu subiectul, exact la fel cum e cazul misticii. Avem aici o prim\,,r\d\cin\ a metafizicii, dup\ care cunoa[terea metafizic\ presupune o atitudine contemplativ\, ce conduce la sfin]enie, nu la Dumnezeu. Cea de-a doua este cea logic\, discursiv\, ce presupune o atitudine activ\, creatoare, panteist\ [i care, deci, conduce la Dumnezeu. Aceast\ cunoa[tere metafizic\ nemijlocit\, ce se bazeaz\ pe intui]ie [i presupune tr\irea realit\]ii este punctul de sosire al medita]iilor lui Nae Ionescu din cursul din Care este valoarea acestor idei? Trebuie spus c\ `ncercarea de filosofare `n fa]a auditorilor (`ntr-un curs ]inut s`mb\ta seara, la care participau mai ales persoane din afara Universit\]ii) reprezint\ o medita]ie gratuit\, de slab\ calitatea intelectual\ [i f\r\ nici o valoare academic\ (nici prin compara]ie cu standardele acelor vremuri; vezi cursurile ]inute de P. P. Negulescu, C. R\dulescu- Motru, M. Florian etc.), cu idei vehiculate `n literatura de specialitate, dar pe care maestrul le m`nuia `n a[a fel `nc`t s\ par\ ale sale. De fapt nu erau ale sale, nu purtau marca individualit\]ii sale. Pretinsa sa filosofare nu era a[adar `n nici un fel a[a ceva. Nici una dintre ideile de mai sus (sau oricare alta din acest curs), nu `i apar]ine; mai degrab\ am spune c\ s`nt idei comune, prezente `n filosofia religiei ortodoxe (vezi lucr\rile de teologie dogmatic\ elaborate de St\niloaie, Lossky, Berdiaev etc.). Ideea formelor generale ce organizeaz\ concretul este una dintre ideile de baz\ ale lui Cassirer, din Filosofia formelor simbolice. ~n plus cursul abund\ `n contradic]ii, inexactit\]ii [i afirma]ii dubioase, ca s\ nu spunem penibile. De exemplu, nominalismul este considerat,,cea mai ridicat\ obiec]ie care se poate ridica `mpotriva metafizici (ibid., p. 69), `n condi]iile `n care orice student [tie c\ e vorba de o pozi]ie metafizic\. Probabil c\ voia s\ spun\ c\ e o obiec]ie `n sensul c\ nominalismul sus]ine c\ universaliile s`nt nume, adic\ flatus vicis. Dar, vom constata c\ el face confuzie `ntre universalii [i lucruri:,,adic\, se spune de nominalismul clasic, lucrurile ar trebui s\ fie un fel de flatus vocis. Nu exist\ substan]e, nu exist\ esen]e, exist\ imagine [i materializare a imaginilor; adic\ nu exist\ realul (ibid., p. 69). Despre matematic\ se afirm\ c\ nu este o cuno[tin]\ pentru c\ nu d\ un temei explicativ:,,matematica spune de pild\ c\ suma unghiurilor unui triunghi este egal\ cu dou\ unghiuri drepte, dar nu poate s\ spun\ de ce este egal\ cu dou\ unghiuri drepte [i nu, de pild\, cu 1820 (ibid., p. 71). Cele scrise despre judecata de predica]ie frizeaz\ absurdul: dac\ `n cursul VII afirm\ c\ scolastica (tomismul), urm\rind pe Aristotel, a redus orice judecat\ `ntr-o judecat\ de predica]ie, `n cursul VIII afirm\ c\ filosofia tomist\ a redus,,orice judecat\ la o predica]ie existen]ial\, c\ci tomismul pretinde c\ orice judecat\,,se poate transforma `ntr-o judecat\ existen]ial\ de form\ predicativ\ (ibid., p. 76). Este greu de `n]eles cum un profesor de logic\ nu [tie deosebirea dintre o judecat\ de predica]ie (,,Socrate este `n]elept ) [i o judecat\ existen]ial\ (,,Socrate exist\ ). Este greu de presupus chiar [i c\ a vrut s\ par\ profund amestec`nd cele dou\ feluri de judec\]i, `n condi]iile `n care orice student din anul I de la Filosofie [tie c\ exist\ patru feluri de judec\]i (de predica]ie, existen]iale, de identitate [i de incluziune), ce urmeaz\ cele patru sensuri ale lui,,este. Desigur, se poate obiecta c\ avem de-a face cu un curs. Dar, `n nota l\muritoare a edi]iei din 1942, reluat\ de edi]ia din 1991, se arat\ c\,,nici de ast\ dat\ editorii nu au schimbat dec`t c`te un cuv`nt (care li s-a p\rut gre[it auzit de stenograf, stenograma nefiind rev\zut\ de autor) sau punctua]ia (ibid., p. 319). La paginile , se sus]ine c\ s-a demonstrat existen]a lumii exterioare,,,nu la postularea, ci la formularea dovedit\, a existen]ei unei lumi din afar\. Iar `n cursul urm\tor, ce `ncepe la pagina 292, se afirm\ c\,,din postularea existen]ei unei lumi exterioare decurg `ns\ o mul]ime de consecin]e. S\ nu fi [tiut un profesor de logic\ [i metafizic\ c\ un postulat este un adev\r ce apare ca evident [i care nu are nevoie de demonstra]ie? O ultim\ exemplificare, c\ci a le spune pe toate ar `nsemna s\ scriem un text mult mai amplu, vizeaz\ rela]ia adev\rului cu realitatea. La pagina 293, se pune c\ o cuno[tin]\ este,,ceva deosebit de realitatea de cunoscut [i deosebit `n acela[i timp de realitatea cunosc\toare. Vas\zic\, cuno[tin]a este un fenomen sau o existen]\ pentru sine (ibid., p. 293). Pentru ca pe pagina urm\toare s\ se spun\ c\ `ntre,,adev\r [i realitate, `ns\, este o distan]\ enorm\. Am putea spune c\ nu exist\ aproape nici o leg\tur\ `ntre adev\r [i realitate (ibid., p. 294). Toate aceste afirma]ii, oricum ar fi luate [i interpretate, oric`t de binevoitor ar fi un cititor, dau `n mod serios ap\ la moar\ celor care au afirmat c\ Nae Ionescu a fost de fapt un impostor. Cursul din este dedicat teoriei cuno[tin]ei metafizice, [i anume cunoa[terii mediate. Analiza celei de-a doua c\i a cunoa[terii metafizice `i prilejuie[te lui Nae Ionescu o medita]ie despre obiecte reale [i obiecte ideale, imagine, virtualitate [i actualitate, cauzalitate, constantele [tiin]ifice [i constantele substan]iale, precum [i cu privire la realitatea lumii exterioare. De[i se voia o analiz\ a c\ii ra]ionale de cunoa[tere, analiza lui Nae Ionescu se dovede[te extrem de ira]ional\, adesea `n sens mai profund dec`t analiza primei c\i. Ideile s`nt disparate, lipse[te leg\tura dintre p\r]i, lipse[te firul central care s\ ]in\ `mpreun\ cele 14 teme ale cursului (de re]inut: au fost 14 din 28. Deci, la jum\tate din cursuri profesorul a lipsit). Mai mult, s`nt prezente o serie de idei din (sau care au leg\tur\ cu) teoria cunoa[terii mediate, cum ar fi: m`ntuirea ca o trecere de la actual la virtual; cauzalitatea simbolic\, prin care planul virtualului condi]ioneaz\ actualul etc. Din punct de vedere valoric, cursul dedicat cunoa[terii mediate este mult sub cel dedicat cunoa[terii imediate (explicabil, totu[i, dac\ ]inem seama de antipatia lui Nae Ionescu pentru logic\, ra]iune [i discursivitate). Ajungem acum la `ntrebarea fundamental\: dat\ fiind credin]a unora (de regul\, f\r\ studii de filosofie) `n existen]a unei [coli a lui Nae Ionescu, care s`nt leg\turile dintre aceste idei ale lui Nae Ionescu [i ideile elevilor? O prim\ mijire de rela]ie se constat\ cu Vulc\nescu. Accentul pus pe virtual, pe posibil (vezi Dimensiunea rom=neasc\ a existen]ei) pare s\ fie `n leg\tur\ cu unele afirma]ii ale lui Nae Ionescu din aceste cursuri. ~n rest, s`nt imense diferen]e, c\ci Vulc\nescu trateaz\ existen]a din perspectiva expresiilor rom=ne[ti, din perspectiva unei filosofii populare rom=ne[ti, utiliz`nd o metod\ lingvistic\ [i arheologic-textual\. ~n plus, metafizica sa nu se vars\ `n ortodoxism [i nici nu ajunge la na]ionalism ori xenofobie (a se vedea cele afirmate de Nae Ionescu despre Biserica apusean\). Rela]ia Nae Ionescu Noica este de opozi]ie evident\: stilul este diferit, sursele s`nt explicite la Noica, chiar dac\, este adev\rat, `n Devenirea `ntru fiin]\, nu exist\ note. Exist\ `ns\ men]ionarea autorilor de care se face vorbire. Dac\ s-ar face o compara]ie `ntre aceste cursuri de metafizic\ ale lui Nae Ionescu [i metafizica lui Noica (din Devenirea `ntru fiin]\), ar ar\ta o situa]ie extrem de dezechilibrat\: pe de o parte o vorb\rie pentru a impresiona cuconetul bucure[tean, pe de alt\ parte o metafizic\ de nivel european; pe de o parte o b`lb`ial\ neinteligibil\, pe de alt\ parte un discurs academic. Despre rela]iile cu Eliade ori cu al]i discipoli nu mai e cazul s\ amintim, c\ci, `n virtutea celor scrise mai sus, este evident c\ nu exist\ nici cel mai mic punct comun.

4 4 Agora Cazul Breban (I) GABRIEL ANDREESCU Presa a preluat, `ncep`nd cu ziua de 6 aprilie 2011, anun]ul privind constatarea, de c\tre Direc]ia de investiga]ie a CNSAS, a statutului de colaborator al lui Nicolae Breban cu fosta Securitate. Conform legii, asupra acestei prezum]ii se va pronun]a Curtea de Apel Bucure[ti la 12 septembrie a. c. {tirea a devenit rapid un mare subiect, aprins din dou\ surse. Protestele apropia]ilor lui Breban, [i al lui `nsu[i, au calificat nota de constatare [i preluarea ei ca lin[aj mediatic, o nedreptate strig\toare la cer, o nou\ poli]ie politic\. Focul a devenit v`lv\taie prin confruntarea Breban Manolescu. Un prim editorial al lui Nicolae Manolescu, din revista pe care o conduce, mai cur`nd precaut (`n citirea noastr\), a fost primit cu revolt\ de Breban 1. A urmat replica lui Manolescu, tot `n Rom=nia Literar\, cu formul\ri de genul un om moralmente grav bolnav, a socotit c\ e potrivit s\ scuipe pe m`na care `i fusese `ntins\ 2 [. a. ~ntr-un al treilea editorial, amenin]area lui Manolescu vulgariza deja nepermis miza: s`nt gata s\ public transcrierea din dosar a convorbirii telefonice dintre Breban [i generalul Ple[i]\ din N- am ridicat dec`t o parte a cortinei. Nu s`nt convins c\ poetei `i va pl\cea scena `ntreag\. Depinde numai de ea dac\ s-o fac sau nu public\. Fie [i la tribunal. 3 Dac\ transcrierea din dosar e de interes public, trebuie f\cut\ indiferent de pl\cerea unuia sau altuia. Iar dac\ nu, nu. Astfel, cazul Breban [i marea tem\ a locului [i rolului personalit\]ilor culturale `n timpul unui regim odios s-au `nfundat `n stil rom=nesc: b`rf\ [i confruntare f\r\ miz\. A disp\rut tocmai ce e serios [i adev\rat. La ce s-a redus tema colabor\rii [i a dosarelor Securit\]ii pe numele scriitorului? La manihesismul a colaborat nu a colaborat, la convorbirea cu Ple[i]\ [i opiniile sale r\ut\cioase privindu-i pe Paul Goma, Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca. De c`te feluri este colaborarea? Cazul Breban e aparte [i `ntruc`t scriitorul a fost timp de doi ani nu au ajuns mul]i scriitori adev\ra]i `ntr-o asemenea pozi]ie membru supleant al Comitetului Central al PCR. Or, Comitetul Central era, `n principiu, organul central executiv al PCR. De[i, oarecum comic din perspectiv\ istoric\, chiar Breban se pl`ngea de faptul c\, `n acel moment (1971), Comitetul Central nu are rol conduc\tor `n via]a politic\ a ]\rii deoarece prime[te directive de la Comitetul Executiv 4, totu[i func]ia doar jum\tate simbolic\ a acelui organism nu poate fi diluat\. E de amintit c\ legea nr. 187/1999, care a ini]iat doctrina subiectului, asimila colaboratorilor Securit\]ii ca poli]ie politic\ acele persoane cu competen]e decizionale, juridice ori politice care au luat decizii cu privire la activitatea Securit\]ii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune. De[i CC al PCR dirija `n principiu tot, deci [i Securitatea, nu exist\ motive s\ spunem c\ Breban, ajuns `n pozi]ia de supleant al CC datorit\ statului s\u de scriitor, putea lua sau a luat vreodat\ astfel de decizii. Totu[i, regimul comunist a supravie]uit prin oamenii care i-au hr\nit structurile. C`t de mare este responsabilitatea? Cu c`t mai sus, cu at`t mai mare. Dar intervin [i alte detalii: moment, caz. Din 1975, orice secretar PCR pe unitate, orice director, avea func]ii specifice informatorilor. ~n documentele Securit\]ii, ei apar cu numele surse oficiale. Unii au dat numai informa]ii menite s\ sprijine colegii, al]ii au colaborat cu spor `mpotriva semenilor. Categoria pus\ la comun prin eticheta surse oficiale ascundea `n fapt mari varia]ii individuale. Cum e cu responsabilitatea? Ast\zi asist\m (`n sf`r[it!) la procesul liderilor mi[c\rii khmerilor ro[ii, autorii unor atrocit\]i inimaginabile. Khieu Samphan, Ieng Thirith [i al]i oribili camarazi chema]i s\ r\spund\ `n fa]a Cur]ii Penale Interna]ionale au fost [coli]i de Partidul Comunist Francez [i mobiliza]i de scriitori precum Jean-Paul Sartre. Pu]in probabil ca tragedia cambodgian\ s\ fi avut loc dac\ ace[ti criminali la scar\ monumental\ nu ar fi g\sit la Paris mediul capabil s\-i inspire. Oare procesul deschis la Haga nu ar fi o bun\ ocazie pentru francezi s\ g`ndeasc\ responsabilitatea istoric\ a extremei st`ngi franceze? P\str`nd (dis)propor]iile: oare cazuri precum Breban nu ofer\ oportunitatea s\ medit\m mai ad`nc la tema colabora]ionismului cu institu]iile de represiune [i, cu ocazia asta, s\ le [i cunoa[tem mai bine? Nicolae Breban vorbe[te [i ast\zi despre cariera sa politic\ cu o superficialitate pe care ne permitem s-o numim cinic\. Cel pu]in, a[a percepem citind urm\torul pasaj din interviul luat lui de Costi Rogozanu, pentru Voxrepublica: Eu membru `n Comitetul Central, [ef total, membru `n conducerea Uniunii scriitorilor. [ ] Da, dar am luptat, am c`[tigat-o [func]ia]. Ne-am [i compromis. Eu m-am compromis. Ce c\utam eu `n CC? Scosesem deja Animale bolnave, to]i mi-au spus: «nu te b\ga». Domnule, mi s-a p\rut tare Ceau[escu `n Iat\, ascensiunea politic\ este asumat\ [i ast\zi ca victorie, consecin]ele acesteia au relevan]\ doar personal\: Ce-mi trebuia? M-am compromis. Conteaz\ ce face [i timpul. ~n anii 70, fostul poet proletcultist, Dan De[liu, a devenit, `ntre membrii Uniunii Scriitorilor, unul dintre cei mai fermi contestatari ai politicii culturale a regimului, carier\ pe care avea s-o `nnobileze cu textele anticeau[iste din C`t conteaz\ aportul lui De[liu la victoria realismului socialist, pus fa]\ `n fa]\ cu disiden]a deschis\ din ultimii ani? Pe aceea[i logic\, a plongé-ului istoric, s\ zicem, a r\scump\r\rii, Breban [i devota]ii s\i aduc `n scen\ disiden]a sa din Dar pare c\ nimeni nu vrea s\ mearg\ mai departe dec`t simpla invocare a subiectului. Ce a fost? C`t a fost? C`t a contat? Or, pe aceast\ tem\ se pot evita specula]iile, c\ci Arhiva CNSAS ofer\ o radiografie detaliat\ asupra a ceea ce a `nsemnat evenimentul din 1971 din perspectiva Securit\]ii. Ca [i a consecin]elor, `n acel moment, asupra scriitorului. Episodul din 1971 Plecat `n R. F. Germania ca s\ prezinte filmul Printre colinele verzi, Nicolae Breban face c`teva lucruri care-i [ocheaz\ pe absolut to]i, prieteni [i oficiali, familie [i colegi, scriitori [i organe : `[i d\ demisia din func]ia de redactor-[ef al Rom=niei Literare, din cea de membru supleant al CC al PCR, `ncepe demersuri s\ primeasc\ cet\]enia german\ [i critic\ public noua politic\ a partidului anun]at\ la Neptun, `n luna iulie Misivele reprezentan]elor Rom=niei `n R.F.G., aproape toate cu indicativul fulger ori urgent, arat\ deruta. La 15 noiembrie 1971, o telegram\ reproduce declara]ia lui Breban, c\ este hot\r`t s\ r\m`n\ `n R.F.G. timp de 4-5 ani, perioad\ `n care el este convins c\ Nicolae Ceau[escu va fi `nlocuit din func]iile sale. ~n plus, Breban comenteaz\ `n mod negativ sensul m\surilor luate de conducerea partidului nostru `n leg\tur\ cu programul PCR pentru `mbun\t\]irea muncii ideologice [ ] [i aduce acuza]ii la adresa conducerii superioare de partid [i `n special a tovar\[ului Nicolae Ceau[escu. O alt\ telegram\, din decembrie 1971, anun]\ c\, `n conformitate cu Die Welt, Breban a dat publicit\]ii o declara]ie personal\ `n care vorbe[te despre pericolul unui nou stalinism `n Rom=nia. Se `nt`mpl\ ca defectarea lui Breban s\ fi avut loc tocmai c`nd `n R. F. Germania a fost publicat volumul lui Paul Goma, Ostinato. Ambasada rom=n\ monitorizeaz\ evenimentele [i `n telegrame se pl`nge c\ la reclama `n favoarea c\r]ii lui Goma a contribuit [i masa rotund\ la care participaser\ scriitorii Dieter Schlesak, Nicolae Breban, Dumitru }epeneag [i Gheorghe Pitu], transmis\ `n programul cultural al postului de radio Deutschlandfunk. Iat\ [i limbajul: to]i cei trei scriitori au fost c`t se poate de agresivi [i negativi[ti `n declara]iile lor despre noua situa]ie din via]a literar\ din ]ara noastr\ [ ] Nu numai Breban, dar [i }epeneag [i Pitu] (dar mai ales Breban) au fost influen]a]i `n sensul atitudinii protestatoare `mpotriva noilor m\suri politice din ]ar\, `n domeniul literaturii (de exemplu demisia prin po[t\ a lui Breban din postul de redactor [ef al Rom=niei Literare ). 6 Ne oprim aici cu seria telegramelor, at`t de multe, alarmate de defectarea lui Breban. Nici urm\ de scenariu al autorit\]ilor, cum s-a speculat, nici vorb\ s\ fi fost un eveniment oarecare. Rapoartele elaborate de diferite direc]ii adresate conducerii Consiliului Securit\]ii Statului reproduc imaginea. Ba chiar, urm\toarea adres\ a UM 0755/D c\tre sora ei UM 0729 din Bucure[ti sus]ine c\ Fuga lui Breban, fost membru supleant al CC al PCR, este considerat\ [`n Occident] ca cea mai semnificativ\ ac]iune a vreunei persoane cu munc\ de r\spundere dintr-o ]ar\ socialist\, din ultimul timp. 7 Arhivele Securit\]ii demonstreaz\, `n acela[i timp, c\ Breban se sim]ea `n continuare apropiat de oficiali. Ace[tia fac parte din lumea lui. Scriitorul solicit\ CC al PCR s\ i se trimit\ `n R.F.G. manuscrisul volumului Animale bolnave. Dore[te chiar ca manuscrisul s\-i parvin\ prin intermediul ambasadei. Cere prelungirea vizelor lui [i so]iei. Iat\ acest pasaj din telegrama ambasadorului Constantin Oancea care sintetizeaz\ at`tea fe]e ale cazului: independen]a, dar [i oportunismul lui Breban, obsesia de sine, flirtul cu autorit\]ile, invidia pe succesul lui Goma, devotamentul consecvent pentru literatura autentic\, care pare [i dimensiunea cea mai vie [i pur\ a acestei personalit\]i ireductibile, `n fond apolitice [i amorale, a scriitorului: V\ inform\m c\ la 27 octombrie a. c. s-a prezentat la sec]ia consular\ a amabasadei, scriitorul Breban, solicit`nd prelungirea vizei rom=ne pentru el [i so]ie. [ ] L-am sf\tuit s\ se `ntoarc\ `n ]ar\ c`t mai repede. I-am ar\tat c\ acest lucru este cu at`t mai necesar, cu c`t are o dubl\ calitate, de scriitor [i membru supleant al CC. Am subliniat c\ aceasta nu exclude re`ntoarcerea sa ulterioar\ `n RFG. [ ] ~n restul convorbirii, Breban a ]inut s\ eviden]ieze urm\toarele: [ ] surprinderea sa fa]\ de retragerea standului rom=n de la T`rgul de carte de la Frankfurt, apreciind hot\r`rea ca fiind inoportun\, `ntruc`t a dat c`[tig de cauz\ lui Goma [i l-a f\cut un erou, de[i, personal, nu are o p\rere deosebit\ despre el ca scriitor. [ ] Breban [i-a exprimat profunda sa nemul]mire fa]\ de lipsa de popularizare `n str\in\tate a literaturii rom=ne[ti, l\s`nd s\ se `n]eleag\ c\ are `n vedere [i propriile sale lucr\ri. [ ] A ar\tat c\ de[i cartea lui Animale bolnave este mai actual\ [i critic\ mai deschis unele st\ri de lucruri nesatisf\c\toare dec`t cartea lui Goma, nu a putut fi publicat\ p`n\ acum `n str\in\tate, deoarece nimeni nu se ocup\ `n ]ar\ `n mod serios de aceast\ activitate. [ ] Mi-a f\cut impresia c\ prin [ederea lui `n RFG urm\re[te marcarea personalit\]ii sale scriitorice[ti [ ] A men]ionat c\ ar fi refuzat

5 Agora 5 s\ dea un interviu solicitat de Europa liber\, ar\t`nd c\ `n acela[i mod a procedat c`nd a fost rugat s\ fie filmat de televiziunea vestgerman\ `n locul standului rom=nesc retras de la t`rgul de carte. [ ] Rog s\ mi se comunice r\spunsul pe care urmeaz\ s\ `l dau. Am prelungit viza lui p`n\ la 1 noiembrie. C. Oancea. 8 Cea mai ampl\ ac]iune de compromitere Dac\ mai exist\ o indeterminare cu privire la semnifica]ia defect\rii lui Breban, `n 1971, pentru Securitate, ea este complet anulat\ de planurile acesteia de compromitere a scriitorului. M\suri ample de monitorizare [i control apar `n mai toate dosarele de urm\rire informativ\ ale personalit\]ilor culturale. Unele includ ac]iuni de compromitere, c`teva, chiar sofisticate precum aranjarea film\rii unei `nt`niri `ntre Ilie Merce [i Dorin Tudoran. Dar nu am g\sit `n nici un alt dosar dintre zecile investigate p`n\ acum un plan care s\ aib\ o asemenea anvergur\. Dintr-un alt punct de vedere, documentele din Dosarul I au de ce s\ entuziasmeze un cercet\tor pornit s\ identifice metodele folosite de Securitate `n munca sa murdar\. Datorit\ ciud\]eniei lui, planul de compromitere merit\ citat in extenso, l\s`nd textul s\ vorbeasc\ singur, iar comentariul, doar s\ puncteze. Planul de m\suri `n cazul Baltag (numele de cod al lui Breban), elaborat de Consiliul Securit\]ii Statului la 10 [i 11 mai 1972, dup\ `ntoarcerea scriitorului `n ]ar\ `ncepe `n felul urm\tor: La 19 aprilie a.c. s-a `napoiat `n ]ar\ Baltag dup\ o [edere de un an `n Fran]a [i RF a Germaniei [sic!]. Din informa]iile de care dispun organele de securitate rezult\ c\ Baltag a inten]ionat ca, prin [ederea `n str\in\tate, s\-[i asigure o platform\ avantajoas\ pe plan literar [i material, dup\ care s\ se stabileasc\ definitiv `n R.F. a Germaniei [sic!]. ~n leg\tur\ cu aceasta a `ntreprins [i o serie de ac]iuni, `ntre care men]ion\m `n mod deosebit opozi]ia declarat\ fa]\ de programul din iulie 1971 `n probleme ideologice [i demersurile sale pentru a ob]ine cet\]enia vestgerman\. Pe timpul c`t a stat `n str\in\tate a avut o serie de activit\]i care ridic\ suspiciuni importante din punct de vedere al securit\]ii statului. Dup\ referirea la contactele lui Breban, la rela]iile cu func]ionari ai Europei Libere etc., planul anun]\ m\suri pentru clarificarea suspiciunilor [i neutralizarea activit\]ii lui Baltag prin compromiterea sa `n mediul scriitorilor din ]ar\ [i din str\in\tate. Urmeaz\ definirea strategiei de compromitere `n ]ar\ care, `ntr-o prim\ parte, e de o stupiditate rar\. Autorii propun a se baza pe urm\toarea versiune: Activitatea lui Baltag, ostil\ statului nostru, pe timpul [ederii `n str\in\tate, reprezint\ de fapt o ac]iune a conducerii emigra]iei legionare din Occident. ~n cursul voiajelor din ultimii ani, pe care Baltag le-a f\cut `n Fran]a [i Anglia, a fost contactat de elemente de v`rf ale emigra]iei legionare, printre care Vasile Boldeanu [i Leonid M\m\lig\ de la Paris. Ace[tia exploateaz\ carierismul lui Baltag [i ulterior, nemul]umirile sale `n urma criticilor [i e[ecului filmului Printre colinele verzi l-au atras `ntr-o ac]iune care viza subminarea politicii culturale a partidului nostru. La `nceput, ei au scontat ca Baltag s\ reu[easc\ s\ antreneze `n ]ar\ un grup mai mare de scriitori, care s\ fac\ opozi]ie la politica partidului [i astfel s\ zdruncine unitatea scriitorilor `n jurul conducerii de partid [i de stat. V\z`nd c\ acest lucru nu are [anse de reu[it\, cu acordul lui Baltag, au regizat r\m`nerea lui `n str\in\tate pe fondul protestului s\u fa]\ de tezele PCR `n domeniul ideologic. ~n jurul acestui eveniment au mobilizat for]ele publicistice cele mai reac]ionare din Occident (Le Monde, Corriere della Sera, Frankfurter Allgemeine Zeitung, radio Europa Liber\ [. a.). Prin amploarea publicit\]ii dat\ cazului Baltag, s-a urm\rit incitarea [i altor scriitori din ]ar\, pe care s\-i antreneze `ntr-o atitudine de protest fa]\ de tezele men]ionate. Ac]iunea elementelor legionare din r`ndul emigra]iei a suferit `ns\ un e[ec total, datorit\ frontului unit al scriitorilor care, nu numai c\ nu s-au l\sat antrena]i, dar [i-au manifestat indignarea fa]\ de activitatea ostil\ a lui Baltag. C`nd au constatat c\ ac]iunea lor este ratat\, legionarii din Occident, printre care Gh. Acrivu, Virgil Ierunca, Vasile Boldeanu, Leonid M\m\lig\ [i al]ii, cu acordul lui Baltag au hot\r`t revenirea lui `n ]ar\. [ ] Vom sublinia, `n cadrul versiunii, faptul c\ Baltag a acceptat s\ devin\ instrumental ac]iunii elementelor legionare, `n schimbul unor sume de bani [i altor avantaje ce i-au fost promise, precum [i c\ [ia l\sat so]ia `n str\in\tate ca mijloc de leg\tur\ [i de presiune, `n eventualitatea c`nd `n ]ar\ ar fi descoperite inten]iile sale. Apreciem c\ versiunea men]ionat\ mai sus va avea audien]\ `n r`ndul scriitorilor [i se va putea realiza efectul scontat, `n care sens ne baz\m pe urm\toarele elemente mai importante [etc. ] ~n lansarea versiunii vom folosi surse ale organelor de securitate, a c\ror instruire se va face f\r\ a rezulta c\ este o ac]iune a noastr\. Cu ajutorul lor vom ac]iona progresiv, de a[a manier\ ca versiunea s\ ajung\ `n acele cercuri care manifest\ aversiune fa]\ de Baltag [i astfel s\ fie transmis\ [i altora. 9 Iat\ o poveste de film socialist din anii 50, ale c\rei lips\ de realism [i obsesie propagandistic\ ar merita ele `nsele un premiu de stupiditate. Totu[i, Securitatea are grij\ s\ lase deschis\ o supap\: Mai lu\m `n considera]ie faptul c\ unii scriitori din ]ar\, `ncearc\ s\-[i explice neluarea unor m\suri `mpotriva lui Baltag, prin aceea c\ r\m`nerea sa `n str\in\tate ar fi fost determinat\ de `ndeplinirea unor «sarcini speciale». Compromiterea `n acest caz `nt`lne[te versiunea lansat\ pentru exil [i pentru institu]iile occidentale, c\ Baltag este agent al organelor de securitate rom=ne. Iat\ [i care s`nt urm\toarele c\i mai importante de ac]iune: ~nainte de plecarea sa `n str\in\tate [i `n momentul `n care va deveni evident\ vom organiza anumite momente operative care s\ `nt\reasc\ suspiciunea persoanelor din ]ar\ men]ionate mai sus. Scont\m ca ideea s\ fie preluat\ [i devenind un zvon, s\ parvin\ `n str\in\tate pe canalele normale (cercuri diplomatice, ziari[ti, turi[ti etc.) [ ] Vom selecta dintre cet\]enii rom=ni, care vor c\l\tori `n Occident, persoane ce `n mod normal vor intra `n contact cu v`rfurile emigra]iei reac]ionare [i vom face s\ cunoasc\ din ]ar\ versiunea noastr\. Cunosc`nd c\ mul]i dintre ace[tia s`nt chestiona]i de elemente din emigra]ie, inclusiv func]ionari de la Europa Liber\, asupra evenimentelor «de culise» cele mai importante din ]ar\, scont\m ca `n acest fel s\ se cunoasc\ ideea propus\ de sus. [ ] S\ ac]ion\m ca versiunea s\ ajung\ la cuno[tin]a organelor de contrainforma]ii din Fran]a [i RF a Germaniei [sic!]. ~n acest sens, vom proceda astfel `nc`t ideea s\ fie aflat\ de unele persoane din ]ar\ [i str\in\tate, despre care se [tie c\ au leg\turi cu organele respective. Pentru a confirma informa]iile care le parvin pe aceste c\i, ne vom interpune `n coresponden]a normal\ dintre o persoan\ din ]ar\ [i Baltag, pe timpul c`t se va afla `n str\in\tate. ~n coresponden]\ vom introduce, cu scris secret, instruc]iuni [i sarcini care ar fi destinate lui Baltag ca agent al organelor noastre. Prevedem c\ pe baza suspiciunilor create pe c\ile de mai sus, organele de contrainforma]ii citate, vor intercepta scrisul nostru secret, confirm`ndu-[i astfel «autenticitatea versiunii». [ ] ~n situa]ia c`nd, plec`nd `n str\in\tate, Baltag va continua s\ `ntreprind\ ac]iuni care afecteaz\ interesele ]\rii noastre, propunem s\ i se retrag\ cet\]enia rom=n\, conform art. 18 al. 2 lit. a din Legea 24. Planul de m\suri continu\ cu ordinul de a pune mijloace T.O. `n cele trei puncte unde locuia `n ]ar\, introducerea filajului permanent [i: 2 Pentru lansarea versiunii de compromitere `n ]ar\ a lui Baltag: a/ Selec]ionarea informatorilor [i persoanelor de `ncredere care s\ poat\ face cunoscut\ aceast\ versiune `n nucleul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Ne vom folosi de aportul lui Artur. B.2, Barbu, directorul Fondului Literar [i alte persoane. b/ Identificarea cercului de femei apropiate lui Baltag, c\rora le vom plasa versiunea de compromitere pe care o vor difuza cu mult\ facilitate `n mediul scriitoricesc. c/ Expedierea unor anonime pe adresa unor scriitori care [i-au manifestat aversiunea fa]\ de Baltag, f\c`ndu-le cunoscute aspectele pe care ne fundament\m versiunea de compromitere (pentru ad`ncirea versiunii). d/ ~n lipsa obiectivului de la Casa de Crea]ie vom organiza trimiterea unui «str\in» leg\tura superioar\ a lui Baltag, care s\ consolideze suspiciunea c\ acesta este instrumentul legionarilor `n exterior sau `n slujba unor servicii de informa]ii. [ ] f/ Unor membri ai familiei so]iei lui Baltag vom face s\ le parvin\ aspecte ur`te din comportamentul lui Baltag, influen]`ndu-i totodat\ s\ difuzeze aceasta `n mediul scriitorilor. [ ] g/ Identificarea tuturor leg\turilor de natur\ intim\ ale lui Baltag [ ] `n scopul `n[tiin]\rii unuia dintre so]ii acestora pentru a-i surprinde la un moment dat, inten]ion`nd ca [i `n acest fel s\ se contribuie la compromiterea lui `n r`ndul scriitorilor. h/ Cunosc`nd adversit\]ile dintre Baltag [i Eugen Barbu vom stimula aceste adversit\]i, furniz`ndu-i ultimului pe cale acoperit\, date compromi]\toare despre Baltag, date pe care Eugen Barbu le-ar putea folosi `ntr-o ac]iune de def\imare a acestuia `n fa]a scriitorilor. 3/ Pentru compromiterea lui Baltag fa]\ de cercurile interesate din str\in\tate: a/ Selec]ionareea informatorilor [i persoanelor de `ncredere din r`ndul scriitorilor [care s\ influen]eze pe cei ce pleac\ `n Fran]a [i RFG] s\ difuzeze versiunea celor viza]i de noi c\ Baltag este informatorul organelor de securitate. b/ Pe calea unor scrisori expediate dintr-o alt\ ]ar\ de unii «binevoitori» s\ transmitem organelor de poli]ie din cele dou\ ]\ri suspiciunea c\ Baltag ar fi informator al securit\]ii rom=ne. c/ Prin so]ia lui Busuioc, aflat actualmente `n RFG [i rela]ii cu cercurile legionare s\ transmitem [i acestora «aceast\ suspiciune care ar circula `n ]ar\» [ ]. Ac]iunile descrise aveau ca termen data de 20 mai Se ac]iona deosebit de rapid. Am s\rit peste c`teva pasaje cu accentuat caracter privat, dar nu `n totalitate, c\ci trebuie ridicat v\lul de pe acest tip de metode ale Securit\]ii. Implicarea femeilor `n controlul b\rba]ilor urm\ri]i nu e deloc excep]ional\, dar `n cazul Breban are o pondere aparte. ~ntr-un alt punct se prevedere implicarea cercurilor de femei apropiate vie]ii literare care, `n mod obi[nuit constituie sursa diferitelor zvonuri [i cancanuri cu privire la intimit\]ile unor scriitori. Inten]ion\m s\ folosim aceast\ cale pentru a u[ura transmiterea versiunii `n cercurile cele mai largi. Dosarele din fondul informativ pe numele lui Baltag confirm\ punerea imediat\ `n aplicare a planului de compromitere a scriitorului. 1 Nicolae Manolescu, Cum ne asum\m trecutul, Rom=nia literar\ nr. 16, Nicolae Manolescu, Cum ne asum\m prezentul, Rom=nia literar\ nr. 18, _comentarii/o_moda_periculoasa_7_ html 4 Telegrama trimis\ acas\ din R.F. Germania, la 10 februarie 1971, de Ambasada rom=n\, care anun]a preg\tirea (totu[i neverificat\), de c\tre Breban, a unei suite de de articole calomnioase la adresa statului nostru pentru revista vest-german\ Der Spiegel, cu afirma]ii precum cea evocat\ (Arhiva CNSAS, Dosar SIE 8680, f. 78) Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, f. 9. {i cit\rile anterioare s`nt luate din Dosarul SIE nr Consilul Securit\]ii Statului, UM 0755/D, Nr. 123/ din (Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, f. 126). 8 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, ff Plan de m\suri `n cazul Baltag, Ministerul de Interne, Consiliul Securit\]ii Statului, Nr. 100/ , din mai 1972 (Arhiva CNSAS, Dosar fond I , ff. 1-12). BURSA C R}ILOR Alexandru Petria, Denia neagr\, Herg Benet Publishers, Bucure[ti, 2011, 160 p. Pe la `nceputul prim\verii, am primit de la editur\ sau de la autor? manuscrisul electronic al acestei excelente c\r]i de povestiri pentru a scrie c`teva cuvinte pentru cea de-a patra copert\. Pentru o asemenea opera]iune, nu e neap\rat nevoie s\ cite[ti cartea `n `ntregime, e suficient s\ [tii ceva despre autor [i s\ r\sfoie[ti pu]in volumul. ~ns\, cum s`nt un ins ceva mai disciplinat am `nceput cuminte cu lectura primei pagini din Prima z\pad\, cea dint`i povestire a volumului. {i cartea m-a prins imediat `n capcana sa, a[a c\ am citit-o dintr-o bucat\, apoi am recitit-o imediat `ntr-un ritm ceva mai normal, iar la sf`r[itul celei de-a doua lecturi, tot am r\mas sur ma soif, cum ar spune fran]uzul aflat `n aceea[i situa]ie. Sincer s\ fiu, mi-ar fi pl\cut s\ fie m\car de dou\-trei ori mai voluminoas\. Prin ce m-a cucerit cartea lui Alexandru Petria? Prin micile sale pove[ti atroce, ginga[e altele sau ginga[- atroce cele mai multe, c`teodat\ chiar crude [i insolite, de[i nu neap\rat `n maniera lui Villiers de l Isle-Adam. M-a mai cucerit prin caracterele schi]ate `n dou\-trei pagini, prin calit\]ile stilului perfect adaptate de autor explor\rii micilor spa]ii ce fac teritoriul s\u de lupt\. ~n prezentarea aceea de pe copert\ spuneam c\ nu m\ `ndoiesc c\ voi deschide adesea aceast\ caset\ cu bijuterii, pentru a revedea un inel, o agraf\, un colier. Iat\, am deschis-o `nc\ de cel pu]in dou\ ori o dat\ `n vederea particip\rii la lansarea acesteia la T`rgul de carte Bookfest, a doua oar\ acum, pentru a formula aceste sumare, `ns\ foarte sincere nota]ii de apreciere. ~ntre timp, am avut prilejul s\ citesc [i Zilele mele cu Renata, un scurt, `ns\ dens, ca s\ spun a[a!, roman erotic, ap\rut acum c`]iva ani. E clar, Alexandru Petria este un prozator pe care, la nevoie, va trebui s\-l [i biciuim ca s\-[i scrie c\r]ile urm\toare. Felicit\ri editurii c\ s-a str\duit s\ ni-l aduc\ la lumin\! (Liviu Antonesei)

6 6 Labirint Theorie [i prax\ `n Educa]ie MARCELA CIORTEA I. Vai, `n van se lupt\ firea-mi s\-n]eleag\ De nici o carte scolastica nu se simte la noi astadi mai mare trebuintia, ca de o carte buna de lectura romanésca pentru scólele nóstre primarie séu populare. Cu cugetu, d a `mplini asta mare lacuna in ramulu literaturei nóstre pedagogice, am `ntocmitu [i datu la lumin\ legendariulu de facia. In elaborarea lui avui `n vedere inmultitele trebuintie ale scólei presintelui. Éra ca- ncatu mi-a fi sucesu a corespunde acelor a, se póte judeca din scopulu, ce are s\ urmeze astadi unu asemene legendariu. Acelu scopu e: d a aduce pe scolaru la usioretatea in vorbire [i scriere, d a lu deprinde la legile cuget\rii, d a i `navu]i mintea si nobilitá inim a [i d a pune o basa solida si sigura pentru cele ce s`nt de lipsa a scí si a cunósce astadi totu cetatianulu si tieranulu, dac\ este se i-mérga bine, intielegu realiile (geografi a, istori a, sciinti a de omu, istori a naturala si fisic a). Asiadar\ adeveratulu scopu alu unei carti de lectura nu este numai faceritatea in citirea mecanica, cum mai credu inca multi din barbatii scólei nóstre, ci acel a, de a naintá desvoltarea scolarului in privintia estetica, religiósa, gramaticala, stilistica si reala. Legendariulu de facia (in dóue tomuri), cugetu, a cuprinde materialu de-ajunsu pentru asemene desvoltare; aterna numai dela desteritatea invetiatorului d a scí intregí, largí si edificá, d a scí imbracá prin cuventulu celu viu scheletulu in carne, ca scopulu se fia ajunsu singuru. A dá aici unu indreptariu de folosintia, nu este la loculu seu; acel a trebue se lu aiba totu invetiatorulu din anii sei de preparare si de pracsa 2. Descoperit\ dup\ cincizeci de ani de la prima edi]ie, de c\tre Onisifor Ghibu, `n biblioteca [colii de aplica]ie de pe l`ng\ {coala Normal\ Vasile Lupu din Ia[i, cartea de lectur\ din prefa]a c\reia am citat mai sus avea s\-l dezam\geasc\ pe universitarul clujean, `n ciuda bunelor inten]ii anun]ate de Visarion Roman la `ntocmirea ei. Dac\, pe bun\ dreptate, autorul sublinia `n prefa]\ nevoia unei c\r]i de lectur\ rom=neasc\ la acea vreme, nevoia de adaptare a con]inutului unei c\r]i de lectur\ la trebuin]ele [colii prezentului (an 1862, n.n.), buna inten]ie de a aduce elevul la exprimare corect\ [i fluent\ (at`t oral\, c`t [i scris\), de a-l deprinde cu legile cuget\rii, de a-i exersa mintea [i cugetul, de a forma un bun cet\]ean, de a-l feri de pericolul citirii mecanice prin accentuarea laturii estetice, religioase, gramaticale, stilistice [i reale a con]inuturilor selectate, analiza lui Onisifor Ghibu dovede[te c\, `n privin]a cuprinsului [i a formei, cartea lui Visarion Roman nu aduce nimic rom=nesc [ ] ci, cu foarte pu]ine excep]ii, numai lucruri str\ine, reflexe de prin c\r]i germane 3. Cum n-am v\zut cartea lui Visarion Roman, ne este imposibil s\ emitem vreo teorie `n favoarea sau `n contra argumentelor aduse de Onisifor Ghibu. Probabil contextul istoric `n care evolua la acea dat\ `nv\]\m`ntul rom=nesc din Transilvania nu permitea mai mult de at`t; iar `nv\]\torul de la Sibiu va fi v\zut o izb`nd\ `n faptul c\ a reu[it s\ publice o carte de lectur\ aici, `n Transilvania, sc\p`nd astfel de monopolul asupra c\r]ii didactice de]inut, la acea vreme, de Curtea de la Viena. Ar putea fi [i aceasta o explica]ie, mai ales c\, `n aceea[i prefa]\, el invoc\ dexteritatea `nv\]\torului de a [ti s\ `ntregeasc\ [i s\ dezvolte aceste con]inuturi, dup\ cum va fi `nv\]at `n anii s\i de preg\tire teoretic\ [i practic\. Din p\cate, `ns\, argumenta]ia lui Onisifor Ghibu nu se opre[te aici; pedagogul demonstreaz\ c\ lucrarea lui Visarion Roman, prin con]inuturile de inspira]ie str\in\, prin lexicul `nc\rcat cu neologisme [i prin grafia exclusiv cu litere latine (ceea ce era o noutate la momentul respectiv), dep\[ea capacitatea de `n]elegere a micului [colar, fiind aproape incompatibil\ cu nevoile v`rstei [colare mici de la acea vreme. Cartea [ ] nu era rupt\ din via]a [i din sufletul poporului nostru, pe care, tocmai de aceea, nici nu le va fi putut influen]a `ndeajuns este concluzia lui Onisifor Ghibu, care arat\, prin aceasta, c\ pot exista eforturi l\udabile sortite s\ r\m`n\ `ns\ `n van II. Alte m\[ti, aceea[i pies\ Am selectat un singur exemplu din lucrarea lui Onisifor Ghibu [i nu `nt`mpl\tor am poposit asupra unui act ratat, `n care o inten]ie bun\, cu obiective bine definite, avea s\ se soldeze cu un e[ec r\sun\tor. Cum vedem, eforturi de `mbun\t\]ire a sistemului de `nv\]\m`nt s-au f\cut dintotdeauna [i continu\ s\ se fac\ [i ast\zi. Am salutat, chiar `n paginile acestei reviste, sugestia afi[at\ pe pagina web a Ministerului de a se introduce, `n Curriculum-ul la decizia [colii, o or\ s\pt\m`nal\ de retoric\ [i argumentare la clasele de liceu, dar ne-am exprimat totodat\ rezerva asupra modului `n care am `n]eles noi c\ va fi implementat\ aceast\ disciplin\. Salut\m [i acum inten]ia de a se introduce o or\ obligatorie de lectur\ `n Curriculum-ul pentru `nv\]\m`ntul primar, lucru absolut necesar `n condi]iile `n care testele interna]ionale arat\ c\ elevii no[tri `nt`mpin\ dificult\]i serioase `n descifrarea unui text. Dar nu putem trece sub t\cere o oarecare `ngrijorare vizavi de astfel de acte l\udabile `n sine, c`t\ vreme multe, prea multe altele bine inten]ionate s-au finalizat printr-un e[ec, chiar dac\ sus]in\torii lor pretind contrariul. Spre exemplu, decizia de a dubla supravegherea asigurat\ de profesori la examenul de bacalaureat va fi pornit, probabil, dintr-o inten]ie bun\. Spunem probabil [i nu cu siguran]\, c`t\ vreme semnalele venite `n prealabil dinspre Minister nu emanau o atitudine colegial\, cum ar fi fost de a[teptat, ci, dimpotriv\, una punitiv\. Cum altfel ar putea fi numit\ declara]ia D-lui Ministru al Educa]iei, emis\ `n preajma examenului de bacalaureat? ~ncep`nd de anul trecut [i continu`nd [i `n acest an, v\ asigur c\ nu se mai fura startul `n via]\ [i nu se va mai copia la examenele de bacalaureat. Dac\ al]ii nu vor fi vigilen]i, ce a]i v\zut `n v\mi ve]i vedea [i `n educa]ie. Este un semnal pe care doresc s\ `l transmit 4 Iat\ cum o inten]ie bun\ a fost compromis\ din start, pentru c\ semnalul transmis de Minister a ]intit [i i-a atins `n primul r`nd pe profesori, apoi pe elevi, care, `n loc s\ intre `n examen relaxa]i, cum se cuvine la o evaluare de final de ciclu de `nv\]\m`nt, au intrat timora]i. Sigur, relaxarea nu ]ine loc de cuno[tin]e. Dar trebuie s\ se [tie c\ elevii s-au pl`ns nu at`t de prezen]a camerelor am v\zut c\ elevii preg\ti]i [i cu prezen]\ de spirit chiar le-au ignorat, c`t mai ales de atitudinea unora dintre profesorii supraveghetori care, din teama de a nu gre[i, au uitat c\ scrisul `n sine este un act intim [i, `n loc de supraveghere discret\, au deraiat `n bruierea elevilor [i a[a presa]i de cronometru. Ad\ug`nd la acestea [i cele c`teva intr\ri ale comisiei, pentru verificarea subiectelor, pentru semnarea foilor de examen [i nu o dat\! pentru verificarea func]ion\rii camerelor, avem, iat\, c`teva elemente de bruiaj pe care ar fi de dorit ca, `n viitor, s\ nu le mai sc\p\m din calcul. Ideea de a nu se (mai) fura startul `n via]\ nu este una rea! N-ar fi fost rea nici ideea camerelor de luat vederi, dac\ dotarea [colilor cu aceast\ aparatur\ ar fi fost g`ndit\ din timp, dac\ ar fi fost unitar distribuite, dac\ profesorii [i elevii ar fi fost preg\ti]i `n prealabil pentru aceast\ schimbare. S-a spus, nu o dat\, c\ notele cele mai mari au fost ob]inute `n jude]ele `n care nu au fost instalate camere de luat vederi 5, iar pe marginea acestor rezultate s-au construit tot felul de specula]ii. Dac\ media promovabilit\]ii pe ]ar\ este undeva la 45 %, iar promovabilitatea a fost `n jude]ul Suceava, spre exemplu de 65,03 %, de ce am interpreta c\, `n mod neap\rat, elevii suceveni au copiat [i n-am `n]elege c\, `n Suceava, cel pu]in doi factori de stres n-au func]ionat: stresul profesorilor supraveghetori [i bruiajul celor `ns\rcina]i s\ verifice func]ionarea camerelor?! III. Vremi veni-vor c`nd nepo]ii n-or pricepe pe p\rin]i Reac]iile `n pres\ n-au contenit. Pe tema examenului de bacalaureat a curs mult\ [i neagr\ cerneal\, s-au f\cut comentarii, s-au emis p\reri, s-au lansat posibile solu]ii. P`n\ la examenul de titularizare, ale c\rui rezultate au declan[at al doilea val de ur\ `mpotriva profesorimii. Da, exist\ `n sistem oameni care nu au ce c\uta la catedr\, oameni care nu pot spune ce importan]\ are spre exemplu un plan de `nv\]\m`nt, oameni care nu cunosc programa [colar\, oameni tob\ de carte, dar incapabili s\ transmit\ ceea ce [tiu, [i, la polul opus, oameni cu oarece har didactic, dar care spun ni[te prostii la clas\ [i fac ni[te gre[eli de te-apuc\ pl`nsul. Dar nu cumva cade `n seama directorilor [i a inspectoratelor [colare s\-i depisteze [i, ori s\-i `ndrepte, ori s\-i elimine? Pentru c\, `n urma examenului de titularizare, cei care vor fi ob]inut rezultate slabe [i foarte slabe nu vor intra `n sistem. Sau, cel pu]in, a[a ar trebui. Ce facem `ns\ cu cei afla]i deja `n sistem? Cine-i sus]ine? Din multitudinea de reac]ii, am re]inut dou\ idei lansate de Dl Cristian Tudor Popescu, un jurnalist implicat, care a poposit deseori [i cu mare seriozitate asupra problemelor [colii. Prima: ~ntr-un interviul cu Ministrul Educa]iei, Dl Cristian Tudor Popescu lansa o provocare vizavi de programele [colare g`ndite pe dubletul uman-real, aduc`nd `n discu]ie o prevedere a programei de limba [i literatura rom=n\ pentru elevii de la profilul real, care se g\sesc nevoi]i s\ fac analiza literar\ a unui text, c`t\ vreme, la polul opus, elevii de la uman nu s`nt obliga]i s\ sus]in\ un examen la matematic\ 6. ~ntr-un articol separat, dup\ un comentariu succint al subiectelor de bacalaureat la disciplina limba [i literatura rom=n\, editorialistul de la G`ndul lanseaz\ explicit aceast\ provocare, `ntreb`nd: dac\ la profilul uman nu se cere matematica, nu ar fi simetric corect ca la profilul real s\ se cear\ doar limba, nu [i literatura rom=n\? 7. Ba da. Se poate. Dac\ ]inem cont de c`teva lucruri foarte importante. Este nevoie ca un absolvent de profil real s\ poat\ rezuma un text? R\spundem. Este nevoie. Este nevoie ca absolventul de profil real s\ poat\ caracteriza un personaj? Credem c\ este nevoie, pentru c\, `n caracterizarea unui personaj, fie el dintr-o oper\ literar\ sau nu, este inclus un fapt de via]\. Este nevoie ca un absolvent de profil real s\ fac\ distinc]ia `ntre viziunea unui autor de roman [i viziunea unui regizor? {i spunem acest lucru av`nd `n minte doar un exemplu, anume romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, `nt`ia noapte de r\zboi, regizat de Sergiu Nicolaescu, `n anul , dup\ un scenariu inspirat din romanul omonim ap\rut `n anul ~n plus, dac\ am arunca o privire asupra statisticilor, cu siguran]\ am descoperi c\ num\rul absolven]ilor de real care se `ndreapt\ spre facult\]i cu profil uman este considerabil mai mare dec`t cel al umani[tilor care merg spre real. Ideea `n sine, cum spuneam, nu este rea. Dar trebuie s\ vedem [i cum anume o putem pune `n aplicare, ca nu cumva, din dorin]a de a face bine, s\ nimerim exact contrariul. A doua: Imediat dup\ afi[area rezultatelor la examenul de titularizare, `ntr-o emisiune televizat\, Dl Cristian Tudor Popescu, exprim`ndu-[i, pe bun\ dreptate, indignarea, ar fi spus, la adresa profesorilor c\ ace[ti domni ar merita ni[te palme, nu s`nt suficiente notele pe care le-au luat. Cum n-am v\zut emisiunea cu pricina [i am preluat informa]ia din presa on-line 9, trecem peste aceast\ formulare [i o punem pe seama sup\r\rii de moment, pe care o `n]elegem `ntrutotul, c`t\ vreme una din principalele noastre preocup\ri este ortografia, asociat\ cu dictarea 10. Re]inem `ns\ din articolul citat o posibil\ solu]ie sugerat\ de jurnalistul sup\rat: Solu]ia ar fi s\ se recurg\ la profesorii pensionari. Nici aceasta n-ar fi o idee tocmai rea, dac\ n-ar trebui s\ ]inem cont de faptul c\ nici elevii nu mai s`nt elevii care am fost noi [i nici profesorii de alt\dat\ nu mai pot st\p`ni corespunz\tor realit\]ile [colii de azi. S`ntem pe deplin con[tien]i c\ [coala rom=neasc\ a avut `ntotdeauna profesori de mare valoare. C`nd lans\m `ns\ astfel de sugestii cu un caracter at`t de general, un minim discern\m`nt ne oblig\ s\ ne `ntreb\m ce probabilitate exist\ s\-i aducem `napoi la catedr\ pe cei cu adev\rat valoro[i. Pentru c\ exist\ posibilitatea s\ nimerim persoane cu studii liceale f\cute dup\ programele [colare emise `ntre anii , de exemplu, ajunse la maturitate didactic\ `ntre anii Arunc`nd o privire asupra programelor [colare din acele vremi, constat\m c\ «firul ro[u» al finalit\]ilor maternei, de exemplu, `l constituie a[a cum arat\ Alina Pamfil, specialist `n probleme de didactica limbii rom=ne la UBB formarea «omului dezvoltat multilateral», a «omului nou», `narmat cu o concep]ie marxist leninist\ despre lume [i cu valorile moralei comuniste 11. Iat\ cum suna, `n formularea obiectivelor, acest lucru: educarea tineretului `n spirit comunist [`narmarea lui cu

7 Labirint 7 o concep]ie marxist-leninist\ despre lume [i cu valorile moralei comuniste] (sic!), [i formarea unor oameni dezvolta]i multilateral, adev\ra]i constructori ai socialismului `n Patria noastr\ (Programele din ) [i asimilarea «sistemului de criterii [i valori specific omului nou, cu con[tiin]\ `naintat\ despre lume [i via]\ [i cu o conduit\ `n consens cu etica [i echitatea socialist\, cu umanismul revolu]ionar» (Programele dintre anii ) 12. Merg`nd mai departe la con]inuturile programelor din anii 50, ob]inem o imagine absolut dezolant\ pentru cititorul zilelor noastre, prin teme ca Denun]area cinismului exploatatorilor de c\tre I. L. Caragiale, A. Toma, c`nt\re] al marilor realiz\ri din patria noastr\ (C`ntare pentru Republica Popular\ Rom=n\), dragostea [i recuno[tin]a fa]\ de Uniunea Sovietic\ (Moscov\, tu, luminoas\!) etc. etc. {i mai departe, extragem c`teva con]inuturi din programa [colar\ de Limba [i literatura rom=n\ de clasa a XII-a, emis\ `n anul 1982: Literatura rom=n\ de dup\ revolu]ia de eliberare social\ [i na]ional\; Tendin]e dominante: umanismul socialist, caracterul revolu]ionar, continuitate [i modernitate. [ ] Concep]ia PCR a tovar\[ului Nicolae Ceau[escu, secretar general al PCR, privind responsabilitatea culturii, artei, literaturii, pentru crearea unor opere valoroase, av`nd la baz\ concep]ia materialist-dialectic\ [i istoric\ despre lume [i societate; Concep]ia filozofic\ umanist\ a partidului nostru, necesitatea cre\rii unor opere nepieritoare prin con]inut [i valoare artistic\ [i care s\ contribuie la formarea omului nou cu o con[tiin]\ `naintat\, socialist\. [ ] Contribu]ia specific\ a literaturii la educarea materialist-[tiin]ific\ [i umanist-revolu]ionar\, patriotic\, a maselor, la educarea moral-spiritual\ a acestora. 13 Iat\ a[adar, alt\ inten]ie bun\ sortit\ e[ecului, dac\ fie nu cunoa[tem toate datele problemei, fie le ignor\m. Readucerea la catedr\ a profesorilor pensionari `n zilele noastre presupune `n prealabil un amplu program de formare a lor la nivel na]ional. ~ntrebarea fireasc\ [i urm\toare ar fi: se justific\ un astfel de program? N-ar fi mai bine s\ urm\m programele de formare ini]ial\ [i formare continu\ deja `ncepute, ax`ndu-ne cu [i mai mare interes pe problemele deja diagnosticate `n r`ndurile aspiran]ilor la catedr\? Pentru c\ aici discut\m, totu[i, de un corp profesoral t`n\r, mult mai flexibil, capabil s\ se adapteze cu mai mare u[urin]\ nevoilor [colii actuale rom=ne[ti. N-ar fi mai bine s\-i motiv\m pe tineri s\ ajung\ titulari? * Toate link-urile prezente `n notele acestui articol au fost accesate ultima dat\ la 5. De asemenea, pentru istoricul literaturii didactice rom=ne[ti privind disciplina [colar\ Limba [i literatura rom=n\, al\turi de lucr\rile lui Onisifor Ghibu [i Alina Pamfil, Ioana T\m\ian, se cuvine men]ionat\ lucrarea Mihaelei Secrieru, Bibliografie signaletic\ de didactica limbii [i a literaturii rom=ne, vol. I, Sistematizare dup\ criteriile cronologic [i alfabetic. Editura Universit\]ii Alexandru Ioan Cuza, Ia[i, Din Prefacia la Carte de lectura romanésca pentru scólele romane primarie, `ntocmita de Visarion Romanu, Redactorul Amicului {cólei. Partea I pentru clasele de midilocu. Sibiiu. Tipariulu [i provedietur a lui S. Filtsch, 1862 (154 pag.). Pre]iulu legat\ 50 a. Apud Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice rom=ne[ti. Edi]ie `ngrijit\ de Octav P\un. Tabel cronologic, studiu introductiv, note [i comentarii: V. Popeang\. Editura didactic\ [i pedagogic\, Bucure[ti, 1975, p Onisifor Ghibu, Lucr. cit., pp. 195 sqq. Pedagogul clujean probeaz\ cu exemple de genul: la istorie, `nt`lnim doar pe `mp\r\teasa Maria Tereza, iar la geografie `mp\r\]ia Austriei, descris\ din punct de vedere austriac (`nt`i mun]ii Alpi [i numai pe urm\ Carpa]ii). Piese de citire s`nt 124, din care 3 poezii [i anume dou\ fabule de A. Donici [i o poezie de At. Marienescu s`nt prelucrate din nem]e[te etc profesorii_picati_la_titularizare-_- Acesti_domni_ar_merita_palme_pe_langa_note_0_ html 10 Aici avem datoria s\ spunem c\ studen]ii no[tri, chiar dac\ st\p`nesc terminologia proprie disciplinei, nu promoveaz\ examenele de Limba rom=n\ dac\ nu ob]in cel pu]in nota 5 la dictare, o prob\ separat\ de con]inutul examenului propriu-zis; dictarea este inclus\ ca form\ de evaluare `n fi[a disciplinei [i se repet\ la fiecare examen, dup\ ce, `n prealabil a fost exersat\, cu explica]ii [i reveniri, pe parcursul semestrului/ al anului de studiu. Din informa]iile pe care le de]inem la momentul de fa]\, [i al]i colegi de la alte universit\]i procedeaz\ `n mod asem\n\tor. 11 Alina Pamfil, cap. Primul [ir. Programele [colare, `n vol. Alina Pamfil, Ioana T\m\ian, Studiul limbii [i literaturii rom=ne `n secolul XX. Paradigme didactice, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2005, p Ibidem. 13 Idem, p RAME Mehala Walhalla (III) LIVIU FRANGA ~ncheiam `nsemn\rile precedente cu urm\toarea constatare. Ca [i arhetipul s\u mitologic nu f\r\ o oarecare [i `ndep\rtat\ leg\tur\ sub raportul d\inuirii etnice, `nainte de a deveni amintire, cartierul plurilingv al Timi[oarei, care a fost originara Mehala, a existat `n realitate [i c`t se poate de material. Regimul predecembrist a spulberat-o fizic, demol`nd-o. ~ncetul cu `ncetul [i pe r`nd, oamenii de acolo au plecat de pe p\m`nt undeva `n alt\ parte, nu se [tie exact unde [i dac\ spre mai bine, `n orice caz prozatorul presupune `n continuarea tradi]iei respectuoase fa]\ de trecut c\ (`n) ceruri. Om cu om, piatr\ pe piatr\ s-au dus toate, p`n\ c`nd Mehala de pe p\m`nt s-a (era c`t pe ce s\ zic [i eu, precum neao[ii b\n\]eni, copios reprodu[i `n vorbire de martorul lor, s-o) mutat complet, adic\ integral, (`n) ceruri. A[a a devenit Mehala amintire, vreau s\ spun legend\ [i de aici, din `ncreng\turile pove[tilor mit, iar oamenii ei, `n carne [i oase odinioar\, personaje. Lucrarea prin cuv`nt a scriitorului nu face dec`t s\ recupereze amintirea [i amintirile lor, retrezindu-i, astfel, la via]\. Desigur, nu la cea real\, ci la aceea, cum spuneam, a amintirii. Dar c`t\ amintire, putem zice, parafraz`ndu-l pe autor, tot at`ta via]\: via]\ `n spiritul cititorului de oric`nd, dar [i `n litera scrisului/scrierii, care eternizeaz\ amintirea ( /.../ e at`ta nemurire c`t\ aducere aminte, p. 141). Care a fost lumea Mehalei de odinioar\, de zi cu zi [i de an cu an? Dan Negrescu tope[te, cu harul unic al spusei de nespus, amintirea `n fic]iune, prin intermediul celor 39 de nara]iuni alc\tuitoare ale volumului. ~n cele ce urmeaz\, descompun`ndu-i construc]ia [i ref\c`nd, `mpreun\ cu dumneavoastr\, traseul alc\tuirii ei, vom `ncerca s\ vedem din ce oameni, locuri, cai [i [probabil, n.n.] `ngeri a existat, `ntrupat\ [i `ntruchipat\ aievea, acea lume a Mehalei, pe care pe de o parte rememorarea o readuce la via]\, pe de alta transpunerea amintirii `n scris o a[az\ definitiv `n unghiul nemuririi (ca s\-l citez, prin ultimul cuv`nt, din nou pe autor, ibid.). Scriitorul purcede la drum temeinic [i parc\ [tiin]ific, asemenea unui adev\rat istoric al locurilor, cu oameni cu tot, dintr-un timp ie[it `n afara prezentului lecturii. De altfel, evitat cu grij\ mai totdeauna, faimosul prezent istoric cedeaz\ aici `nt`ietatea necondi]ionat trecutului firesc al nara]iunii retrospective. Acest trecut se concretizeaz\ morfologic prin fluidul imperfectului verbelor relat\rii, rareori `ntrerupt de c`te un perfect (compus, desigur) sau, uneori, c\p\t`nd prin extensie sprijinul prezentului gramatical. Luna decembrie provoca o mare agita]ie /.../ Apropierea Cr\ciunului `ngr\m\dea nori ro[ietici /.../ Ningea /.../ Cetatea se topea /.../ Dumnezeu /.../ privea /.../ iar deasupra Mehalei `ncepea s\ cearn\ /... (M\trea]a lui Dumnezeu, pp ). Melopeea imperfectului (indicativ activ) transform\ `ntreaga aducere aminte `ntr-o curgere f\r\ sf`r[it: timpul relat\rii, cum am spus, retrospective, ca timp unic [i unicat! al retr\irii, `n memorie, [i al m\rturisirii, prin scris. Sau, dac\ vrem s\ elimin\m ([i s\ simplific\m, totodat\) hendiada, `n/ prin (tran)scrierea memoriei, p`n\ acolo unde ea se vars\, ca r`urile primite de albia uria[\ a fluviului povestirii, `n fic]iune. Scriitorul `ncepe, `ntr-adev\r, metodic, precum istoricul, prin `ntemeiere (Ab Urbe condita...). Ne las\, cumva, impresia c\ (s\-i spunem) monografia Mehalei nu poate `ncepe altfel dec`t, bine`n]eles, cu `nceputul. Adic\, `n alte cuvinte, cu actul desc\lec\rii Pa[ei, odat\, `ntr-o var\, l`ng\ Cetate a Timi[oarei, de bun\ seam\, pe o c\ldur\ de nesuportat (p. 5). Drept care Pa[a a cerut s\ i se fac\ o pl\cut\ re[edin]\, mult dup\ zidul de ap\rare [al Cet\]ii, n.n.], `n c`mpie, unde adie v`ntul. (p.6). A[a a luat na[tere, pe o movil\ (ibid.), istoria Mehalei, loc c\ruia Pa[a `ntemeietorul i-a dat pe turce[te acest nume (reg\sit `n rom. mahala, u[or modificat fonetic de viitorii localnici b\n\]eni), pentru c\ noteaz\ filologic povestitorul lungii istorii, de c`teva secole (de c`te, oare?...), al mai vechilor [i mai noilor `nt`mpl\ri se afla dincolo de Cetate (ibid.). Cu g`ndul ]intit la ve[nicia semilunei, Pa[a a plantat `n jurul casei lui ni[te castani cu r\coroas\ umbr\ [i parfum. Ei au r\mas drep]i `n c`mpie [i mult timp dup\ ce Pa[a, str`ns cu u[a de victoriosul prin] Eugen de Savoia ( fran]uzu Eujen, p. 7), a trebuit s\ plece dintre valahi `napoi `n ]ara lui. Apoi, pe scurt, noi st\p`ni, noi cumpene, noi vremuri. P`n\ c`nd Cetatea, pe la `nceputul ultimului veac `ncheiat, i-a chemat pe m\h\len]i [locuitorii dintru origini ai a[ez\rii `ntocmite de Pa[\] s\ se uneasc\ cu ei (p. 6). A[a au c\zut zidurile dintre Cetate [i Mehala, dar [i alte ziduri de cl\diri, `ntre care chiar prima a[ezare `n\l]at\, casa Pa[ei, r`nd pe r`nd locuit\ de francezii lui Eugen, apoi de dreptcredincio[ii prela]i s`rbi (ibid.) [i cine mai [tie de cine al]ii mai t`rziu. P`n\ c`nd n-a mai locuit-o nimeni [i a lunecat `n ruin\: t\v\lugul (Istoriei, fire[te: cuv`ntul citat apar]ine tot naratorului) se rostogoli mai departe (ibid.)......[i mai departe, p`n\ `n prezentul rememor\rii prinse `n scris. Se v\d [i azi `nc\peri `nalte, dar f\r\ tavan, cu ierburi, tufe de flori [i chiar pomi (salc`mi), crescut totul de-a valma `n\untru. Numai castanii au r\mas neatin[i, uria[i. Martori ai unei Istorii capricios iert\toare. Superb acest incipit al textului ca ansamblu narativ mai `ncolo `l vom numi roman [i vom sus]ine de ce, povestea concentrat\ a Mehalei, din capitolul ini]ial (Castanii Pa[ei, pp. 5-7), relatat\ de un anonim b\tr`n naratorului [i reprodus\ `n stil indirect liber de c\tre acesta din urm\. Un incipit plutind, `mi pare, la fel de simbolic asupra `ntregii c\r]i, tot a[a cum Geneza deschide [i lumineaz\ p`n\ `n ad`nc `n]elesurile `ntregii Biblii.

8 8 Poezie Din Parti]iuni Nabokov U[a (Lolita, I/19 2/25) LEO BUTNARU Nu-mi dau seama dac\ aici precum `n romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare) ar avea vreun rost anume exactitatea cronologic\ dar probabil nu e `n plus s\ se spun\ c\ era ora nou\ (nu dou\zeci [i unu) conform fusului orar respectiv [i a respectivei zone montane. Strada se numea Principala mie unuia uneori venindu-mi s\-i zic Principiala `n special c`nd treceam pe partea ei mereu sinilie privind spre partea-i opus\ de culoare opalin\. Prozatorul dar mai ales poetul Nabokov zice c\ ar fi fost `n perioada c`nd aceast\ via urbis era deja vr\jit\ [i `nfrumuse]at\ de una din cele trei dimine]i firave de la `nceput de var\ `n care ici-acolo sc`nteiaz\ raze fugare-n geamuri `n sticle rotunde de lucarne chiar pe penetul sidefiu al hulubilor toate aste cuprinse parc\ `n general\ unduire [i neadecvat\ lene matinal\ sor\ s-ar putea spune semi-le[inului din oboseala nop]ii trecute ceea ce nu prinde deloc bine `n perspectiva unei insuportabile zile de ar[i]\ dar pentru omul lucid e potrivit s\ mai remarce anumite am\nunte ce s-ar putea dovedi importante mie unui `ns\ fiindu-mi suficient s\ m\ rezum la impresii (poetice) de ordin general adic\ infinit: `n via]\ `n plin zbor se poate deschide ca tr`ntit\ de perete o u[\ lateral\ (`n configura]ia cosmic\ circular\) [i prin ea s\ n\boiasc\ n\ucitor urletul negrei eternit\]i cu [uier\toarele-i rafale acoperind ]ip\tul unei pieiri strig\tele tuturor pieirilor `nsp\im`nt\toarea dementa str\danie a `ntunecatei eternit\]i de a se arunca pe sine din sine (24.VI.2011) Diptic (Invita]ie la e[afod) 1. Filosoful, filosofia Nimic de num\rat sau doar lipsa poftei de a num\ra cele ce au fost cum au fost c`te au fost inclusiv nici num\rarea p`n\ la unu a propriei persoane (spre a nu reaminti durerosul adev\r c\ de fapt omul e 0 care un timp e 1...) Nici o tentativ\ de urzeal\ tainic\ deconspirarea g`ndirii ca un e[ec al filosofiei recunoscut de ea `ns\[i o lunecare otova a sensurilor `n vectorii rozei v`ntului [i ale Rozei Trahtenberg care spune aproape eminescian: filosofie nebunie. Esen]ialul e s\ [tii a te bucura de aceast\ libertate a propriului pre-haos poate (pentru c\ dna Roza Trahtenberg ar putea s\ aib\ dreptate) deocamdat\ fiind toate (`n]elese) pe jum\tate gradul de explicitate diminu`nd bine`n]eles [i `n continuare p`n\ la lipsa definitiv\ a posibilit\]ii de a continua. Prin urmare tu omule ce e[ti aproape 0 care un timp a(i) fost 1 profit\ din plin de libertatea c`t a mai r\mas de a renun]a vorba lui Diogene: la ce bun cupa dac\ pentru a bea din apa izvorului m\ pot folosi de c\u[ul palmelor? ceea ce m\ duce la g`ndul c\ graalul nici nu a existat s`ngele hristic Iosif adun`ndu-l `n c\u[ul propriilor palme Lolita, 1/17 V`rcolacul era vis\tor [i vr\jitor neam de magi pe c`nd soarele purpuriu al Sinaiului `n asfin]it astrul dorin]elor [i perseveren]ei (din astea doua se [i compune lumea!) renun]\ s\ mai coboare pornind din nou s\ urce c`t mai sus anume acolo `n predestinatu-i apus `n timp ce `n perindare de balcoane baroco de Maroc(o) sibari]ii `n perindare de vie]i ridicau pocale (pardon: pahare cu ceai!) pentru trecuta [i viitoarea mie [i una de nop]i; pe c`nd eu eram concesiv ca Adam la prealabila trecere `n revist\ a istoriei Asiei Mijlocii fixat\ de memoria lumii ca `ncropire de miraje inclusiv din celebra gr\din\ fructifer\ ce i-a dat lumii necurmata mare b\taie de cap [i mai avea s\ dureze at`t de mult\ vreme post-biblic\ p`n\ la orice tentativ\ de urzeal\ tainic\ `ntru deconspirarea g`ndirii dar mai ales a omului cu toate ale lui Aleluia! ca un e[ec al filosofiei recunoscut de el `nsu[i `n otova lunecare de sensuri pe vectorii rozei v`ntului [i ai Rozei Trahtenberg o anonim\ ce continu\ s\ repete aproape eminescian: filosofie nebunie. ( /24.VI.2011) Tu, la plural (Lolita, I/19) }in minte: c`nd cu extrem\ aten]ie `]i priveam chipul surprinz`nd clipa `n care ]i s-a des-prins o gean\ c\z`ndu-]i pe ovalul obrazului roz abia mai t`rziu asem\n`ndu-o conturului de tu[ al celei mai rudimentare hieroglife Bine`n]eles `n cazul unui simple gene nu poate fi vorba dec`t de un poem f\r\ prea multe metafore `n imensitatea captiv\ dintre piscurile mun]ilor liliachii ce evit\ ori[ice r\spuns cuprinz`nd `n cercul lor pe trei sferturi urbea elve]ian\ sau poate pe una carpatin\ pe unde par a mi[una (respir`nd des dar juvenil adic\ nu prea greu) c\]\r\toare r`z\toare `n hohot o mul]ime de Lolite una dup\ alta dizolv`ndu-se `n cea]a sub]ire de peste uria[a liter\ de `nceput a urbei pe pant\ abrupt\ alc\tuit\ din pietrele albe ce par ini]ialele disper\rii mele. (6.X.2009/24.VI.2011) O zi (Elful cartofilor) Fiece zi din an e d\ruit\ doar unui singur om to]i ceilal]i p\m`nteni folosindu-se anume de ziua care-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lume fiecare individ aleg`ndu-se cu o ra]ie de beatitudine ce-i revine din incomensurabila fericire a celui mai norocit bucur`ndu-se de soare de sare-n m`ncare de ploaie pe ogoare sau pe asfaltul fierbinte (spre a-l r\cori) zi `n care poe]ii de pe diferite continente inclusiv cei afla]i `n expedi]ii polare boreale sau sudice pe continentele ur[ilor albi [i pinguinilor fac schimb de rime [i de versuri libere sau albe to]i ei dimpreun\ cu cititorii lor de fapt ne[tiind cui i-ar apar]ine propriu-zis ziua `n cauz\ aceast\ sancta simplicitas a lor fiindu-i foarte pl\cut\ fericitului ferici]ilor care nu-[i propune spre proprie con[tientizare descurajarea c\ omului cu toate ale sale nu-i este dat s\ prevad\ ce zi anume-i va fi h\r\zit\ ca [i tras\ la zaruri stelare ce m\run]i[ insignifiant din aceast\ m\rea]\ zi a fericirii `i va fi dat s\ [i-l aminteasc\ `n acela[i timp uit`nd definitiv lucruri momente cardinale cople[itoare; m\run]i[ perpetuat `n eternitate de memoria lumii ca o [tafet\ `n sine: poate c\ va fi memorat jocul de lumin\ solzoas\ a apei de sub piatra zidului din lungul canalului cet\]ii butaforice sau banala rotire de elice a bifurcatei semin]e de ar]ar unde mai pui c\ de cele mai multe ori se `nt`mpl\ c\ aceast\ zi poate fi con[tientizat\ chiar `n absen]a acestei zile a marelui fericit [i ceea ce r\m`ne `n memorie sau `n uitare de infinit e doar o zi p\relnic\ semi-prielnic\ virtual\ `n v\lm\[agul zilelor vie]ilor trecute t\cute doar atunci c`nd deja de mult\ vreme a fost rupt\ [i mototolit\ [i aruncat\ sub mas\

9 Poezie 9 fila de calendar purt\toare de cifr\ uitat\ aneantizat\ pe cealalt\ pagin\ a c\reia cel ce a rupt-o necitind [i unele noti]e cu curiozit\]i: c\ chipurile ochiul unui stru] este mai mare dec`t creierul respectivei p\s\ri (poe]ii spun c\ norul e mai mare dec`t lumea sau reduc`nd scara c\ fructul d\ peste propria-i coaj\) c\ bufni]ele s`nt singurele p\s\ri ce pot distinge culoarea albastr\ c\ `n spa]iu bravii (c`ndva) astronau]ii nu pot pl`nge deoarece `n lipsa gravita]iei lacrimile nu pot curge (eu cred c\ [i `n lipsa sentimentului pentru poezie ) cel pu]in mie unuia mi-a fot dat s\ citesc multe reverse de pagini dreptunghiulare din calendarele pardon sovietice din secolul XX (rog ne[tiutorii s\ nu m\ `ntrebe ce `nseamn\ sovietic/ sovietice `n caz contrar nu ar mai avea sens s\ amintim de singura zi care-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lume de care vorbeam la `nceputul acestei presupuneri; ziua din care ne revine fiec\ruia cine [tie ce efemerid\ ) (24.VI.2011) Apoteoz\ `n deplin\ surdin\ (Lolita, I/30) Timp `n care se b`hle[te fericirea cu tot cu chipul [i scheletul lui Narcis sau al(e) Narcisei [i o mul]ime de sugestii pentru jocuri de cuvinte numite romane din care uneori [i ]ie `]i sur`de norocul Lolita tu trebuie s\-i sur`zi adolescentin acestui clovn ne`nduplecat capricios ca actorul ratat care a[a [i nu-l va juca pe Hamlet ci doar pe Humbert Humbert din teama c\ ar putea totu[i afla groaznicul r\spuns la a fi sau a nu fi `n aceste timpuri `n care fericirea e acoperit\ parc\ de linti]\ Dar totu[i de-ar fi un lac chiar [i cu cea]a-i ca industrie de producere a fantomelor sau doar cu suflul apei u[or gre]os ca damful toamnei be]ivane sau de-ar fi un simplu pavilion `ntr-o luxurian]\ floral\; de-ar fi observa]iile naturali[tilor asupra tigrului ce urm\re[te pas\rea raiului sau a [arpelui ce se `neac\ `ncerc`nd s\-[i treac\ prin furtun un co[cogea desman care de fapt nu-i este du[man; de-ar fi sultanul anacronic cu chipu-i desfigurat de insuportabil\ suferin]\ (cei cruzi nu s`nt scuti]i de dureri [i de lacrimi) suferin]\ ce contravine rotunjimilor m`ng`ierilor sale-n nesim]it\ abunden]\ risipitoare pe c`nd `i ajut\ unei micu]e captive cu [olduri de-a dreptul `nc`nt\toare s\ urce pe o bar\ de onix; de-ar exista acele bule lucitor-evidente ale excit\rilor gonadale ce peregrineaz\ `n sus pe luciul automatelor muzicale; de-ar fi Lolita ori[icare distrac]ii de tab\r\ pentru grupuri intermediare. Cacao, Scald\, Patimi, Genunchi micu]i [i C`rlion]i mai mari mai mici pe `nsoritul ]\rm al lacului; de-ar fi plopii pomii de m\r diminea]a de duminic\ `n casa retras\-n margine de suburbie; de-ar fi sc`nteietoarele nestemate ce parc\ s-ar dizolva `ntr-un m\runt tremur de unde rotunde ca cea din urm\ tres\rire ca cel din urm\ zv`cnet ca cea din urm\ tu[\ de culoare purpuriu ulceroas\ sau de un roz ca pruritul `nc\ suportabil respira]ia copilului ce-[i `ntoarce fa]a a sil\ dup\ care ar putea veni chiar deplina curmare a existen]ei un sf`r[it c\ruia nimeni nu-i va fi contemporan nici chiar creatorul s\u nici chiar cuv`ntul care a fost la `nceput nici cel care a fost deja la urm\ nici vreo form\ a durerii dup\ care s\ urmeze ne-urmarea ne-urm\rirea (20.XI.2009/25.VI.2011) Poeme de Michael Swan Dialog Fiecare poezie este un dialog la care cititorul contribuie cel pu]in la fel de mult ca autorul. C`nd poetul spune c\ negura care se ridic\ peste c`mpuri seara `i aduce aminte de iubiri pierdute cititorul `mbog\]e[te poezia cu o amintire despre sta]iile de autobus din ora[ `n Aprilie. C`nd poetul descrie deflorarea sa timpurie `ntr-un grajd din Worcestershire cititorul, pus fa]\ `n fa]\ cu e[ecul s\u insuportabil de a-[i pl\ti ipoteca, se duce [i se sp`nzur\. Cu adev\rat, artistul are o responsabilitate grea. Pieptene Eram sigur c\ pieptenele de pe jos era al ei. {i am alergat dup\ ea strig`nd Scuza]i-m\, dar v-a c\zut pieptenele, iar ea s-a `ntors, o femeie pe care nu o mai v\zusem `nainte, [i mi-a spus nu, nu era pieptenele ei. Nu p\rea dispus\ s\ mai vorbeasc\ [i a plecat mai departe, cam gr\bit\. Avea p\rul ca al t\u [i pieptenele, la fel, era ca unul din acelea pe care obi[nuiai s\ le la[i peste tot, pe mese, rafturi, pervazuri, `n ma[in\, pe vreo pern\ de-a ta. Eram sigur c\ era pieptenele t\u. Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan Universitatea Bucure[ti, Michael Swan este un nume de referin]\ `n domeniul gramaticii limbii engleze. Ceea ce pu]in\ lume [tie este c\ el scrie poezie [i o face foarte bine, fiind c`[tig\torul a numeroase premii. Primul s\u volum de poezii a fost publicat `n 2003, iar cel de-al doilea anul acesta. A[a cum el `nsu[i m\rturise[te, dorin]a de a scrie poezie vine ca o `ncercare disperat\ de a demonstra c\ [i gramaticienii au suflet. De parc\ ar fi fost ieri At`ta vreme. At`tea fete, at`]ia mun]i: Alice, Betty, o anume Carol pe Monteberg nu-mai-[tiu-cum. Greu s\-mi amintesc. Dar pe tine te v\d deslu[it sus pe un ghe]ar deasupra unei crevase la zece diminea]a aerul cristal `nghe]at soarele deasupra Pelvoux-ului albastrul hanoracului t\u potrivindu-se cu ochii t\i urme de col]ari p\rul t\u negru flutur`nd [i z`mbetul t\u tot. De parc\ ar fi fost ieri

10 10 Proz\ Cas\ pe p\m`nt (fragment) INIMAREA VI Inginerul era un b\rbat bine f\cut, brunet moderat, cu ochi verzui. Totu[i, n-avea mare succes la femei, pare-se c\ nici nu-l prea interesau. Sexul era ceva de f\cut, cum f\cea cump\r\turi s\pt\m`nal. Cum la cump\r\turi era precis, n-o l\l\ia c\ut`nd marfa ideal\, tot a[a la sex nu se sinchisea de v`rsta ori sexapilul femeii, totul era s\ fie comestibil\. Presat, totu[i, de nevoia lui de ordine, acceptase c\ femeia nu-i ca marketul mereu acolo, la dispozi]ie; c\ era recomandat\ o leg\tur\ ceva mai stabil\, pe care se putea conta la nevoie. Dup\ c`teva taton\ri, g\sise ceva convenabil o economist\ divor]at\, tr\ind singur\ [i extrem de ocupat\. Care, tot a[a, acorda sexului fix importan]a dereticatului ceva musai de f\cut numai dac\ a[tep]i p`n\ d\-n fiert. Dac\-]i faci un program lejer, n-ai treab\, nici dureri de cap. Stabiliser\ c\ uichendul era potrivit pentru acest tip de concubinaj, de preferin]\ s`mb\ta. De obicei, el o vizita pe ea, care locuia destul de aproape `n Militari, pe Strada Centurii. O chema Maria-Antoaneta [i- [i spunea Toto. O femeie chiar atr\g\toare, cu o minte brici dar uneori aproape insuportabil de rea de gur\. ~ns\ primul grav acces de ]\]ism a[a-i spunea Anton `l avusese abia prin a doua lor lun\ `mpreun\. Dup\ o acuplare ferit\ de orice pasiune dar cam repede terminat\, `n opinia inginerului, Toto se ridicase uimit-speriat\: Ce mi-ai f\cut? El o privise curios ce-i f\cuse? Ca de obicei g`ndea n-am schimbat re]eta, nici vesela. A[tepta calm s\ afle ce se-nt`mplase, dar aproape sigur c\ nu se-nt`mplase nimic deosebit. ~ns\ Toto `l scruta ner\b\d\toare, c\ut`nd ceva la el. Am sim]it c\ fuge patul cu mine, a zis. O fi fost cutremur, r\spunse Anton relaxat, dar eu n-am sim]it. Toto plec\ fruntea, r\mase a[a o vreme, apoi se ridic\ [i merse-n baie, `nt`rzie ceva timp. Se-ntoarse `mbr\cat\ de parc-ar fi fost pe picior de plecare, tot ferindu-[i privirea, [i-i vorbise peste um\r, `n timp ce cotrob\ia `ntr-o geant\ de voiaj: Te rog s\ pleci. Anton nu protest\, nu-ntreb\ de ce, sembr\c\ rapid [i ie[i uit`nd s\-[i ia la revedere. ~n lift, `[i d\du seama dar ce s\ fac\, n-avea rost s\ se-ntoarc\ pentru asta. Bine c\ nu i-am l\sat bani pe noptier\, se consol\. Seara, `ns\, Toto `l sun\ [i-l `ntreb\ scurt: Tu vrei s\-]i dau tot sufletul meu? Ce s\ r\spunzi la a[a ceva, mai ales c`nd e[ti inginer? Mai `nt`i, ce noim\ avea `ntrebarea? Apoi, [i dac-ar fi avut vreo noim\, atunci era o-ntrebare retoric\. A[a c\ t\cu la telefon, a[tept`nd urmarea. Care nu mai veni, se-auzi clanc, urm\ tonul. Rainea ridic\ din umeri colonele[te Muieri! aprinse o ]igare [i ie[i pe balcon. ~ncerc\ s\ se g`ndeasc\ la problema femeii ce i se putuse `nt`mpla? Habar n-avea! A[a c\ alung\ g`ndul de a o suna el pentru a-ncerca o dumirire. O fi sim]it ea ceva ce nu mai sim]ise, `[i spuse, [i crede c\ a fost vina mea. Cum a mea n-a fost, a ei a fost clar. Ridic\ ochii, `l v\zu pe Orion, [i-i c\zu fisa: Aaa, G-ul fusese! P\i, fii [i tu mai atent\, drag\, nu te expune! Carevas\zic\, G-ul exista. Anton nu se sim]i deloc mai b\rbat din at`ta lucru, nu era meritul lui c-o lovise pe Toto `n regiunea fiin]ei mele. O-nt`mplare e o-nt`mplare, de ce s\ dramatiz\m? Mai aprinse o ]igare pare-se c\ stimula g`ndirea [i-[i croi un scenariu na[pa: Toto se-ndr\goste[te de el, vrea s\ se m\rite cu el, [i-mb\tr`nesc am`ndoi c\ut`nd G-ul ca bezmeticii. {i, dac\ nu-l mai nimeresc, am rupt-o-n fericire, `ncheie Anton. Se duse-n baie [i, `n timp ce se sp\la pe din]i, `l pocni un r`s cotropitor mai-mai s\ se-nece cu spuma pastei de din]i. Se rezemase l`ng\ chiuvet\ [i r`dea nebune[te, neput`ndu-se opri. ~i d\dur\ lacrimile dar se mai [i ostoi. Of, Doamne, `[i zise sleit de puteri, ce ghinion mai poate avea [i-un b\rbat! Dup\ ce-[i cl\ti gura, se privi `n oglind\ [i g\si c\ sc\pase ieftin dup\ accesul de tic\lo[ie, n-avea nici un semn vizibil. Dac\ s`nt cu-adev\rat tic\los, o s\ am un somn de plumb parie el pe invers. {i pierdu pariul, fiindc\ adormi greu, se trezi de c`teva ori lovit ba de sete, ba de alte nevoi, [i se hot\r` s\ se dea jos din pat abia aproape de amiaz\, cam tehui de cap, ca dup\ o b\ut\ stra[nic\. ~[i trase o cafea espresso, ie[i pe balcon [i privi lumea cu ochii c`rpi]i. Deci, nici m\car tic\los nu s`nt. Neispr\vit, vorba colonelului! ~n vinerea urm\toare, `l sun\ Toto [i-l som\: M`ine, la 4, te prezin]i cum trebuie s\ vin\ omul la o muiere, nu vii cu m`na-n cur, clar? Nu era nici pe departe genul de apel care s\-l entuziasmeze pe Anton, a[a c\ replic\ iritat: sta nu-i un fel de a vorbi cu mine. Mai `ncearc\ [i s\pt\m`na urm\toare, poate nimere[ti textul corect. {i-nchise. Dar telefonul sun\ iar: Da ginga[ mai e[ti, dr\gu]ule! Ce ]i-am zis de te-ai [ifonat a[a? S\ aduci [i tu ceva, s\ nu st\m pe uscat. {i s\ nu fii c`rp\-n cur. Ce te-a ofensat, cuv`ntul cur, cumva? P\i, nu vii s\ mi-o dai la buci? Dac\ Anton ura ceva pe lumea asta, atunci vulgaritatea femeii ura. Era pudibond, s\racu! {tia c\ era anacronic `n lumea asta dezl\n]uit\ dar nu-[i g\sea nici o vin\ `n faptul c\ prefera femeia cuviincioas\, un pic ru[inoas\ chiar. Ce, `[i zicea, a omor`t pudoarea pe cineva, p`n\ acum? Ori a ajuns neru[inarea vreo calitate [i nu [tiu eu? Toto, vorbesc serios \sta nu-i un fel de a vorbi cu mine. Dac\ ai de g`nd s-o ]ii a[a, n- avem cum face. Hai, dragule, nu te formaliza at`ta! Bine, scuz\-m\, n-am vrut s\ te oripilez. Dar aduci [i tu o sticl\ de vin, da? {i ceva dulce, am poft\ de ceva bun. Pliiiiz! E bine-a[a? Inginerul avea sim]ul datoriei. {tia c\ avea de pl\tit pentru ghinionul de data trecut\, c\ nu se putea eschiva orice fapt\ bun\ se pedepse[te, nu? A[a c\ promise a fi punctual [i generos. {i chiar fu. Toto `l a[tepta drapat\ `n ceva foarte transparent, ceea ce-i f\cu o impresie at`t de rea, c\ se cunoscu imediat pe fa]a lui. Femeia z`mbi par[iv, i se ag\]\ de g`t, `l s\rut\ u[or pe b\rbie [i-i [opti: Nu te teme, n-o s\ doar\! Nici nu-l l\s\ s\ se dezbrace, `l trase c\tre pat [i-ncepu a-l dezmierda, u[ur`ndu-l dembr\c\minte dar reprim`ndu-i orice `ncercare de a o ajuta. Apoi, `l `nc\lec\ [i prelu\ controlul. De-atunci, a[a era sexul lor cu ea control`nd situa]ia. Pe Anton, nu-l deranja cine [tie ce. C`nd se s\tura s\ fie exploatat sexual, r\sturna situa]ia [i-o pedepsea gr\bind lucrurile. Dup\ a[a fapt\ b\rb\teasc\, Toto `l gratula: Animalule! E de bine, cred para masculul feroce. De[i amenin]\tor, acest echilibru fragil `n care el era sincer deta[at, spre deosebire de ea, care f\cea eforturi eroice pentru a p\rea deta[at\ acest echilibru fragil ducea lucrurile mai departe. C`nd [i c`nd, Toto mai s\rea calul vorba inginerului. Atunci, el `i spunea calm, aproape didactic: Doamn\, ori m\ provoci, ori te expui inutil, `n ambele cazuri. Nu-mi plac ]\]ismele, ce-i a[a greu de acceptat? De ce nu m\ iube[ti, explodase ea, odat\. Pesemne c\ figura inginerului exprimase at`ta uimire, `nc`t Toto reu[ise s\ r`d\ [il expediase b\ie]e[te: Ia mai car\-te-n m\-tan cur [i pe la tine, pe-acas\! Anton nu era idiot, chiar dac\ era inginer. ~n]elesese c\ femeia se lupta cu propriile-i sentimente ca-n romanele pentru coafeze, vorba unui scriitor celebru c`ndva. I-ar fi acordat o [ans\ dar n-avea cum Toto nu-l l\sa, practic, s\ o iubeasc\. Era `n permanent\ defensiv\ ar]\goas\, clocotea `n ea ceva care nu doar fericirea n-o promitea, dar nici m\car pacea conjugal\. Se-nt`mpla c\ el era c\ldu], iar ea vulcanic\. Cum el controla rela]ia lor, vulcanul trebuia mai mult s\-[i `nghit\ lava, s\ nu ias\ dec`t fum ici-colo, nu des. Numai c\ badinajul lor o cam luase razna, devenise un soi de competi]ie `n care Toto ataca permanent, perseverent, pentru a-i g\si ori provoca o fisur\-n armura indiferen]ei cu care era tratat\. ~l regula profesionist, cu un aer preocupat, atent\ s\ nu scape vreun am\nunt, s\ nu gre[easc\ dozajul; mai ales, grijulie s\ dureze c`t mai mult actul, s\-i for]eze ejacularea `nainte de a fi ea r\pus\ de orgasm. C`nd se-nt`mpla asta, c\p\ta un aer triumf\tor, `l privea cu o satisfac]ie rea, constat`nd aproape sup\rat\: Nu prea te ]in balamalele, maestre! Tony nu se sim]ea nici pedepsit, nici umilit, doar agasat de aiureala din capul femeii care se culca cu el pentru a-[i lua revan[a. Pentru ce se-ntreba, doar nu i-am f\cut nimic. Sau i-am f\cut [i nu [tiu? Cum-necum, we-ul lui se cam dusese pe apa S`mbetei, se pomenea g`ndindu-se tot mai des la rela]ia asta cum o numea [i promi]`ndu-[i, parc\ tot mai `ngrijorat, s\-i pun\ cap\t. Fiindc\-i cam intrase-n s`nge femeia, ajunsese ner\bd\tor s\ reia partida, s\ o-nving\, s\ o supun\, s\ fie b\rbat. Toto-i activase spiritul competitiv credea el deajunsese a prefera o partid\ de sex, uneia de [ah. De fapt, ca [i la [ah, nu era vorba de o singur\ partid\ ci de un adev\rat meci, `n dou\, trei chiar patru runde, c`teodat\. Lucrurile merseser\ at`t de departe `nc`t se-nt`mpl\ ceva ce-[i promisese a nu se-nt`mpla pentru nimic `n lume r\mase la ea peste noapte, [i toat\ ziua urm\toare, nemaisim]ind voin]a de a sc\pa de-acolo, de a-[i rec\p\ta libertatea. ~n acea duminic\ seara, odat\ revenit acas\ vl\guit [i ciudat-mul]umit, ca dup\ o revan[\ demult a[teptat\ [i-n[el`ndu-i a[tept\rile, totu[i inginerul realiz\ c\ intrase-ntr-o poveste care nu avea cum se termina bine. {i de-a[ ajunge eu s-o iubesc, asta nu m\ iart\ nici mort pentru atunci, conchise Anton. Deci, valea! A treia zi dup\ ce lu\ hot\r`rea, fu mar]i 13. Pentru dou\-trei zile, uit\ de Toto, de rela]ia asta, de programul din uichend. Dar sun\ telefonul, iar Toto-l `ntreb\ direct, f\r\ introducere cum `i era obiceiul: Te-ai odihnit destul? Treci la aparate! Hai, c-avem treab\, nu t`nd\li! Dar e abia vineri, se auzi Toni vorbind, sim]ind c\-i c\dea cerul `n cap. {i ]i-e fric\, mititele? Hai, c\ are mama grji\ de tine, ]i-a preg\tit ceva u[or pentru ast\-sear\, abia m`ine-o s\ dai de greu! ~n mintea lui Toni, se producea o suprapunere de planuri, g`nduri, porniri Cristina, Toto, iubirea fulger\toare versus sexul cotropitor, vinov\]ia fa]\ de am`ndou\, fa]\ de el `nsu[i, totul `nv\lm\[it de se sim]ea prins deun v`rtej, ca-ntr-un co[mar. Se adun\ hot\r`t [i-i spuse femeii: Sorry, not this time. Mai vorbim, bine? Acum trebuie s\-nchid. {i chiar `nchise. Privi telefonul, parc\-ntreb`nd Ce faci, nu suni? Nu sun\. R\sufl\ u[urat, ie[i la o ]igare, pe balcon, se aventur\ `n sinea-i c\ut`nd lini[tea pe care se-a[tepta s\ o resimt\ dup\ a[a bravur\. Nu g\si deloc pe plac lini[tea de-acolo mai cur`nd surd\, amenin]\toare. Ce dracu `[i spuse chiar am luat-o razna? {i c`nd am divor]at a fost mai u[or dec`t acum, c`nd ce fac? ~ncetez o rela]ie sexual\ mare inginerie! M\ rog, `ncep s-o `ncetez `[i f\cu el curaj. Ca s\ pui ce, `n loc `l interpel\ ecoul lini[tii aceleia ciudate. Se scutur\ energic prostii! intr\-n camer\, deschise televizorul, buton\ telecomanda dar de lini[tit tot nu se lini[ti. Ie[i iar pe balcon [i apel\ la colonel ia zi, [efu, care-i

11 Proz\ 11 mi[carea tactic\ potrivit\? Dar colonelul nu ap\ru, probabil c\ delicata problem\ a sexului `i dep\[ea competen]ele. Mintea lui Anton porni a-[i cotrob\i memoria dup\ un episod, m\car, `n care p\rin]ii s\i s\ fi fost surprin[i `ntr-o situa]ie jenant\. Nu avea a[a ceva `n lada lui de zestre, la ei `n cas\ sexul nu existase. Chiar `[i aminti de o discu]ie ca-ntre b\ie]i de ani despre cum se reguleaz\ mama cu tata. Ceilal]i vorbeau degajat despre cum `[i surprinseser\ p\rin]ii `n fapt, cum `[i p`ndiser\ mama s-o vad\-n curu gol, chestii care-i f\ceau grea]\ lui Toni. ~n mintea lui, mami nu putea fi asociat\ cu a[a ceva. Amicii `l luaser\-n balon: B\, pe tine te-a adus barza, precis! B\, da voi [ti]i ce face barza dup\ ce aduce copilul? Se-ncheie la prohab, ha-ha-ha! Ur`ndu-se [i tremur`nd de furie neputincioas\, Toni `ncepuse a-[i p`ndi p\rin]ii, s\-i surprind\-ntr-o situa]ie echivoc\, m\car. Nici o [ans\! Pesemne c\ ai lui doar dormeau `mpreun\, fiindc\ apartamentul nu avea dec`t dou\ camere. Oricum, colonelul sfor\ia de se cutermurau pere]ii c`nd se ducea [i mami la culcare, dup\ ce-[i termina toate treburile. Dac\ or face-o, precis o fac atunci c`nd nu s`nt eu acas\, concluzionase Toni [i se l\sase p\guba[ de p`nda care-l umilea `ngrozitor. Da, domnule, alte vremuri g`ndi el. Severe, cuviincioase, neiert\toare cu gol\niile, neru[inarea, lipsa de respect pentru \i mai b\tr`ni. ~i veni `n minte o- nt`mplare de pe terenul de fotbal. ~ncinseser\ o miu]\ la C\su]a Ro[ie, el `[i faultase adversarul un ]igan din blocurile noi care s\rise la el url`nd: ~mi bag pula-n m\-ta. Toni `l lovise fulger\tor, reflex; ]iganul c\zuse, cu botul plin de s`nge, `ncepuse s\ urle, plecase url`nd acas\. Seara, se pomeniser\ cu toat\ familia ]iganului la u[\ tat\l, mili]ian, tablagiu-major, iar `n urma lui nevasta; Floric\ victima [i-nc\ doi fra]i mai mici. S\ tr\i]i tov. colonel, se prezentase tablagiul, permite]i s\ raportez. Da, tovar\[e plutonier-major, te ascult. Tovar\[u colonel, fiul dv l-a umplut de bor[ pe-al meu, f\r\ s\-i fac\ nimic, [i l-a f\cut ]igan, [i l-a-njurat de mam\. Colonelu-[i chemase fiul [i-l `ntrebase scurt: E-adev\rat? Toni se uita uimit la [atra mili]ianului, a[a c\ fu nevoie de un nou apel al colonelului: Maistre, te-am `ntrebat ceva. El recunoscuse c\-l pocnise pe Floric\, fiindc\-l `njurase de mam\. La care, se porni nevasta mili]ianului, umpl`nd scara blocului cu jalea ei: Da nu-i adev\rat, dom colonelu, m`nca- ]e-a[ curu lu matale, copiii mei nu vorbe[te ur`t, c\-i omoar\-al meu cu b\taia. C\ noi s`ntem ]igani cumin]i nu de-\ia de [atr\, noi [tim s\ ne poart\-n lume, s\ moar\ familia mea dac\ te min]esc io! Colonelul abia-[i st\p`nea m`nia, la g`ndul c\-l f\ceau ]iganii de poveste-n bloc [i-n cartier. ~l expedie scurt pe tablagiu: Bine, plutonier, am luat not\ [i-am s\ iau m\suri. Liber! Le tr`nti u[an nas. Se duse-ntins `n buc\t\rie, de unde-l chem\ pe Toni la judecat\: S\ nu-mi mai aduci ]igani pe cap, ai `n]eles? Mar[ `n camera ta! Toni `n]elesese c\ era [i nu era vinovat, c\ i se apreciase devo]iunea filial\ dar c\ i se repro[au urm\rile `nt`mpl\rii. Da, se preg\ti inginerul s\ pun\ capacul pe lada lui de zestre, n-am gestionat bine situa]ia. ~nainte de a-i da drumul, luci ghidu[ finalul `nt`mpl\rii: c`nd `l `nt`lnise pe Floric\, `l [i apucase de g`t, de-i ie[eau \luia ochii din cap: Dac\ te mai legi de mama, `]i iau g`tu, cioar\! Dup\ care, deveniser\ aproape prieteni. Numai c\ Floric\ tot `[i mai `ncerca norocul [i o fura de fiecare dat\, cu o promptitudine pe care inginerul nu-[i amintea s-o mai fi probat vreodat\, de atunci. Toat\ tevatura `i crease lui Toni o aur\ de mic erou fiindc\ Floric\-i cam terorizase p`n\ atunci, cu ifosele lui de b\t\u[ de Colentina. Dar `l [i situ\-n centrul aten]iei adev\ra]ilor mardeia[i, de la [coal\, care pornir\ a-l provoca la b\taie pentru stabilirea campionului. Dup\ ce venise acas\ bini[or aranjat, `n vreo dou\-trei r`nduri, colonelul `l luase de m`n\ [i-l dusese la Steaua, la box. Numai vestea c\ f\cea box la Steaua lini[ti imediat toate pornirile belicoase, dar Toni tot nu-[i rec\p\t\ lini[tea dinaintea `nt`mpl\rii de la C\su]a Ro[ie. Acum era cu-adev\rat eroul blocurilor militare, [i primea alte propuneri, de prietenie, din partea frumuse]ilor locale. Da, `[i aminti, inginerul, Minunea Blond\ cucerirea pentru care-l invidiau to]i b\ie]ii de la 15 ani `n sus, pentru care-a trebuit s\ [i lupte odat\, cu fl\c\i din blocul ei, care se treziser\ s\-[i apere teritoriul de parc\ erau tot `n mahalaua de unde veniser\. Pe de o parte, Dana a[a o chema pe fata cu p\rul ca spicul gr`ului, `mpletit `n coad\ groas\ iar pe de alta tanti Despa, prietena mamei lui Otto cel mai bun prieten al lui. Da, ciudata familie B\rbulescu, unde to]i umblau `n pielea goal\, s\ nu fie copiii curio[i. Dar numai cei ai casei [i numai c`nd erau `ntre ei, nu [i c`nd aveau oaspe]i, spre marea p\rere de r\u a lui Toni. Dar tot i-a folosit la ceva prietenia cu Otto, mama acestuia l-a plasat unei prietene cu care f\cea Gara de Nord, avea s\ afle mult prea t`rziu [i care l-a ini]iat `n tainele amorului, p`n\ s\-mplineasc\ 16 ani. {i-n cele ale blenoragiei, l-a ini]iat de nu se mai apropia maic\-sa de el, de parc-ar fi fost ciumat, chiar [i dup\ ce se vindecase. Domn le, ce reac]ie a avut atunci colonelul! S-a uitat la el ca la un mar]ian, ba chiar s-a sculat `n picioare [i i-a dat ocol, pip\indu-l cu privirea de parc\ urma s\-l cumpere, dintr-un t`rg de sclavi. {i a conchis rece-batjocoritor: Acest t`n\r va fi un n\t`ng toat\ via]a lui. {i-asta a fost tot. At`ta doar c\, de atunci, avea prosoape de folosin]\ exclusiv\, niciodat\ sp\late `mpreun\ cu celelalte, ca [i chilo]ii, maieurile, ciorapii, batistele. Cum ar fi acum, s\ ai bolnav de SIDA `n cas\, se lumin\ inginerul. Bine c\ [i el, de atunci, abia se hot\ra s\ pun\ m`na pe vreo fat\, at`ta fric\ intrase-n el dup\ imensa sc`rb\ ce-o sim]ise c`nd curgea zeama aia g\lbuie din el, de trebuia s\-[i pun\ vat\-n chilo]i ca femeile la menstrua]ie. P\[ise cu st`ngul `n via]\, ce s-o mai fi dat pe dup\ piersic! Iar `n ochii p\rin]ilor s\i, devenise stigmatizat un soi de-ntruchipare a necur\]eniei. Surprinsese odat\ un cr`mpei de discu]ie `ntre ei, unde colonelul zicea: Z\u de n-a[ fi preferat s\ vin\ cu una bor]oas\ acas\, dec`t cu a[a ceva! La care, mami r\bufnise: B\tu-le-ar Dumnezeu de nenorocite, s\ spurce un copil, nu le mai ajungeau golanii din gar\! Se preg\tea de culcare, c`nd auzi soneria. ~n u[\, Toto `n ]inut\- para[ut\, fardat\ gros, beat\. Ce faci, mititele, te dai lovit, `i spuse r\gu[it [i d\du buzna peste el, pornind s\ cutreiere apartamentul. Toni `nchise u[a, o a[tept\ s\ revin\ din perchezi]ie, o apuc\ de bra] [i-o-mpinse ferm dar f\r\ brutalitate, pe pat. Toto se ghemui acolo, pun`ndu-se pe pl`ns cu sughi]uri, ca un copil mic. Adormi pl`ng`nd. Toni stinse lumina [i ie[i la ultima ]igare din ziua aceea, `n sf`r[it `ncheiat\. Da [tiu c\ m-am pricopsit cu a nebun\, g`ndi. Asta e! Un cuv`nt `nainte LIVIU ANTONESEI Interesant destin are [i autorul acestor excelente pagini de proz\! Plecat din ]inuturile Severinului la Bucure[ti de copil, ora[ `n care [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii, s-a fixat `n amiaza vie]ii la Suceava, asta, ]in`nd seama de excep]ionalele calit\]i de povestitor, c\ doar Moldova e celebr\ mai ales prin povesta[ii s\i, echival`nd unui anume fel de `ntoarcere acas\. O cas\ pe p\m`nt, dup\ cum sun\ titlul unuia din cel dou\ romane, cu care va debuta t`rziu la editura revistei noastre. Dar destinul lui Inim\ Rea este interesant [i `n alt sens, unul profesional. Menit, pe vremea studen]iei bucure[tene, unei cariere de filolog [i literat, complica]iile vie]ii, sau meandrele concretului, ca s\ citez un clasic al politichiei rom=ne[ti de ast\zi, l-au condus spre o carier\ cazon\ de nimic prev\zut\ dec`t, poate, de profesia tat\lui s\u. {i, iar\[i, `n amiaza vie]ii, a reg\sit drumul acela spre litere [i filologicale. Eu l-am descoperit `n ceasul acesta al dublei sale `ntoarceri. Nu cu texte literare, mai `nt`i, ci cu profunde [i fosforescente comentarii `n marginea articolelor publicate de al]ii `n edi]iile electronice ale ziarelor, pe diferite site-uri, bloguri [i forumuri, inclusiv `nso]ind articole de-ale mele `n Cotidianul, pe VoxPublica [i, `n ultima perioad\, pe blogul meu, pe site-ul Observatorului Cultural sau din edi]ia electronic\ a ziarului Adev\rul. M-au fermecat de la bun `nceput comentariile sale evident elaborate, `n care nu [tiam ce s\ apreciez mai `nt`i, sinuozit\]ile rafinate ale modului `n care mergea argumenta]ia, `n care func]iona g`ndirea, sau str\lucirea lipsit\ de superficialitate a stilului. M-am obi[nuit at`t de mult cu interven]iile sale pe acolo pe unde scriu `nc`t atunci c`nd lipse[te sau mi se pare c\ `nt`rzie to]i avem [i vie]ile noastre cu problemele lor, nu putem s\l\[lui non-stop `n cyberspa]iu! mi se str`nge inima, `mi este team\ s\ nu se fi `nt`mplat ceva. ~ntre timp, neam [i cunoscut. I-am fost oaspete de c`teva ori la Suceava, a venit [i el la o edi]ie a Serilor Timpul, aici, `n Ia[i, [i dup\ cum am `n]eles, i-a pl\cut. Cum i-a pl\cut s\ deguste vinul casei de la Bolta Rece, ceea ce `mi confirm\ c\ n-a gre[it deloc migr`nd `n Moldova [i, cu at`t mai pu]in, `ntorc`ndu-se la literatur\. Iar eu am fost fericit s\ descop\r un partener de discu]ii la fel de fermec\tor precum autorul micilor [i atractivelor bijuterii risipite prin h\]i[urile [i cotloanele cyberspa]iului. Inim\ Rea a mai avut o tentativ\ de `ntoarcere la umanit\]i [i literatur\ la `nceputul anilor nou\zeci, c`nd a fost o prezen]\ frecvent\ `n eliberata pres\ de comentariu politic [i cultural\ post-decembrist\. P\rea s\-[i fi reg\sit drumul, dar n-a fost s\ fie! Via]a mai avea de cerut pl\]ile sale [i nu i-a dat r\gazul acestei re`ntoarceri, care s-a petrecut acum trei sau patru ani. Dar de data aceasta chiar este o re`ntoarcere. Nu te apuci s\ debutezi literar, la aceast\ v`rst\, cu dou\ romane deodat\, dac\ nu ai g`nduri serioase `n ce prive[te literatura! Dou\ romane, Damele din p\l\rie [i Casa pe p\m`nt, subsumate titlului general Idei despre fericire (1), cifra din parantez\ semnific`nd c\ aventura literar\ abia a `nceput, iar eu, ]in`nd seama de farmecul scrisului lui Inim\ Rea, `mi doresc ca `n anii care urmeaz\ cifra cu pricina s\ devin\ una c`t mai mare. Dou\ romane am spus? Da, dou\ romane, pe care nu o s\ m\ apuc acum s\ le povestesc, r\pind cititorului pl\cerea lecturii [i a descoperirii, dar despre care vreau totu[i s\ spun c`teva cuvinte. Dou\ romane, `ns\ at`t de diferite tematic, ca viziune [i stilistic `nc`t, neatent fiind, ai putea crede c\ apar]in unor autori diferi]i. Nu, nu despre asta este vorba. C`nd debutezi la maturitate, lucrurile `]i s`nt destul de limpezi `n cap `nc`t s\ [tii cel mai bine modul `n care trebuie s\-]i tratezi literar temele recurente, obsesiile proprii, cum urmeaz\ s\ prezin]i lumii mitul personal cel care, adesea f\r\ s\ [tii, ]i-a diriguit via]a [i care, pe nea[teptate, a decis s\ te conduc\ pe drumul literaturii, s\- ]i diriguiasc\ [i acest drum. S`nt fericit de aceast\ reg\sire `n literatur\ a lui Inim\ Rea, cum s`nt bucuros c\, din `nt`mplare i-am fost cumva un martor privilegiat, inclusiv public`nd acum c`]iva ani, `n revista Timpul, primele dou\ pagini din Casa pe p\m`nt. Iar acum, editura revistei public\ deja aceste dou\ romane, care vor fi, cum am scris deja c\ sper, urmate de altele. Cum `nc\ mai tr\im `n era Navigatorului, `i urez lui Inim\ Rea v`nt bun la pup\! (9 August 2011, `n Ia[i)

12 12 Dosar B\t\lia ierarhic\ DORIN TUDORAN ~n urm\ cu dou\ decenii (septembrie 1991), Mircea Iorgulescu mi-a trimis spre publicare textul de mai jos: B\t\lia ierarhic\. Era o scrisoare deschis\ adresat\ prietenei noastre Mariana Marin, care `[i m\rturisise m`hnirea (Contrapunct nr. 37, 1991) legat\ de un schimb de replici polemice `ntre Paul Goma, Nicolae Breban [i Dumitru }epeneag. Nu-mi amintesc dac\ textul lui Mircea Iorgulescu a ap\rut atunci `n presa din Rom=nia. Chiar dac\ a ap\rut, `l ofer spre retip\rire revistei Timpul din c`teva motive. Primul deseori, colec]iile publica]iilor din anii s`nt ast\zi imposibil de accesat. Al doilea cosmetizarea propriului trecut, semnalat\ `n 1991 de Mircea Iorgulescu, [i terfelirea trecutului celorlal]i nu au `ncetat. Dimpotriv\, au devenit o industrie de v`rf. Unii dintre marii industria[i de azi erau la fel de industrio[i [i `n urm\ cu 35, 30, 25 sau 20 de ani. Al treilea `n ultimele dou\ decenii, au ap\rut suficiente documente care `i pot ajuta pe cei mai tineri s\ nu se replieze sfios `n spatele acelui nu pot comenta ce n-am tr\it [i, prin urmare, n-am cum s\ [tiu a[a cum o f\cuse, din sfial\, Mariana Marin. Ast\zi, procesul de mistificare a trecutului [i de manipulare a viitorului atinge cote ame]itoare [i se produce `n v\zul tuturor. Al patrulea exemplul ales de Mircea Iorgulescu pentru demonstra]ia oferit\ Marianei Marin este unul dintre cele mai elocvente pentru demersurile de `mbobinare a exilului rom=nesc. ~ncercarea de a crea o Uniune a Scriitorilor (Paris, 1989) este o mic\ epopee. Ea cuprinde mai toate ingredientele exilului rom=nesc: de la buna credin]\ a multora la aten]ia vigilent\ a unora ca nu cumva uniunea alternativ\ s\ deranjeze Bucure[tiul comunist. V\ mai aminti]i cine anume se voluntariza la anumite ac]iuni, asigur`ndu-l pe generalul Nicoale Ple[i]\ c\ poate aduce servicii (fire[te, culturale) `n str\in\tate? Nu [tiu c`nd sau dac\ se va c\dea de acord `n leg\tur\ cu o defini]ie exhaustiv\ a agentului de influen]\. M\ `ntreb, `ns\, dac\ n-am putea purcede la enun]area ei lu`nd ca punct de plecare chiar prest\ri de servicii oferite de bun\voie. (Washington, )

13 Dosar 13

14 14 Dosar

15 Dosar 15

16 16 Dosar FOTO: VICTOR ESKENASY (RFE/RL)

17 Cronici din tranzi]ie 17 Un r\zboi de dou\zeci de ani O cronic\ atipic\ LIVIU ANTONESEI Textul care urmeaz\ nu este o cronic\ literar\ propriuzis\, de vreme ce a servit drept prefa]\ la volumul lui Dorin Spineanu recent ap\rut ci, mai degrab\, un fel de cronic\ atipic\. Procedeul nu este unul inedit. {i, totu[i, nu doar pentru motivul de a-mi recupera un text `ngropat `ntre coper]ile unei c\r]i, ale c\r]ii unui alt autor, procedez astfel, ci tocmai pentru a atrage aten]ia asupra c\r]ii ca atare. Volumul acesta mi se pare important nu doar din punct de vedere literar de[i meritele literaturi lui Dorin Spineanu s`nt evidente [i aici, ci [i din cel documentar, `n m\sur\ `n care prin spovedania f\cut\ de personaj autorului ne s`nt restituite dou\ decenii din istoria recent\ a ]\rii, poate cele mai sinistre, a[a cum au fost acestea tr\ite de un om obi[nuit care, la un moment dat, a decis c\ nu mai vrea [i a f\cut tot posibilul s\ p\r\seasc\ acest p\m`nt al f\g\duin]ei. La cap\tul lecturii celor peste 250 de pagini, se formuleaz\ de la sine `ntrebarea: de ce trebuie cineva s\ aib\ parte de aceast\ c\l\torie de dou\zeci de ani prin infern, pentru simplul motiv c\ dorit s\ uzeze de dreptul s\u constitu]ional privind libera circula]ie a persoanelor? Ce este aceast\ carte? ~n ciuda aparen]elor, nu `ntotdeauna po]i defini cu exactitate genul unei c\r]i. Iar `n cazul unei c\r]i precum cea de fa]\, nu este chiar deloc u[or. Ce se `nt`mpl\?, ca s\ citez un fost premier post-decembrist. Se `nt`mpl\ multe [i deloc simple [i voi `ncerca s\ formulez, `n leg\tur\ acele multe `nt`mpl\ri, opiniile mele, p\rerea mea, ca s\ revin la premierul de pomin\, celebru, mai ales, din pricina acestor vorbe. Deci, avem, pe de o parte, personajul principal care vorbe[te [i, pe de alt\ parte, scriitorul care scrie ce [i despre ce vorbe[te personajul cu pricina. Dac\ ar scrie exact [i numai ceea ce vorbe[te personajul, lucrurile ar fi relativ simple, am putea spune c\ este vorba despre ni[te memorii vorbite, iar rolul scriitorului este doar cel de a stiliza vorbirea personajului, de a da form\ acesteia. Dar rolul acestuia nu se opre[te numai la at`t, pentru c\ materia verbal\ emis\ de personaj este prelucrat\ de scriitor, secven]ele s`nt montate `n conformitate nu at`t cu desf\[urarea cronologic\ a biografiei, c`t cu exigen]ele privind compozi]ia ale unei opere de fic]iune. Mai mult, de c`teva ori, autorul [i personajul se mai [i contrazic, se r\fuiesc `n ce prive[te mersul travaliului lor comun. Iar, aici, `n cele din urm\, a c`[tigat scriitorul, care l-a provocat pe personaj s\ evoce mai ales evenimentele dramatice, dureroase, deturn`ndu-l de la versiunea relativ edulcorat\ pe care acesta [i-o pl\nuise. Deci, este vorba despre un roman. Nu a[ min]i dac\ a[ spune asta, dar nici nu ar fi `n joc tot adev\rul. Este un roman, `ns\ un roman `n care nimic nu este inventat, ci totul este evocat, recuperat din memorie, desigur cu toate capriciile acesteia, totul deci s-a petrecut, iar personajele, de la cel principal la cele secundare sau doar episodice, apar aici cu numele [i prenumele lor. C\ unele nu vor fi foarte bucuroase, c\ au trecut la amenin]\ri [i insulte `nc\ de pe c`nd aceast\ carte ap\rea `n foileton `n cotidianul Flac\ra Ia[ului, c\ personajului principal i-a fost incendiat automobilul, este cu totul alt\ poveste! Prin urmare, formula roman document, sau reality novel ar fi probabil mai potrivit\, mai acoperitoare pentru ceea ce este aceast\ carte `n substan]a sa. Via]a mea e un roman, spune mult\ lume [i cei mai mul]i se `n[eal\, desigur, sau chiar se mint pe `n[i[i. Via]a lui Neculai Acsinia, `ns\, chiar este un roman, un roman cu pu]ine lumini [i cu o uria[\ acumulare suferin]\ [i de durere, pentru cea mai parte a existen]ei sale de aici. Un roman atroce, ca s\ spunem lucrurile `n clar. Ei, bine, acest roman al unei vie]i este pus de Dorin Spineanu pe h`rtie, plec`nd de la confesiunile personajului [i de la repetatele dialoguri cu acesta. Dialoguri nu de pu]ine ori disputate, vag contondente verbal, `n urma c\rora scriitorul a c`[tigat partida [i este foarte bine a[a, pentru c\, astfel, romanul con]ine nu neap\rat mai mult adev\r, ci un adev\r mai vizibil, `n care cruzimea, l\comia [i pur [i simplu prostia lumii `n care se petrec evenimentele s`nt puse `ntr-o lumin\ puternic\, crud\, c`nd nu de-a dreptul devastatoare, nu trebuie s\ umbli dup\ ele cu lum`narea. Ve]i spune c\ autorul a recurs la formula cea mai [ocant\, aceea a unui roman negru. ~ntr-un fel, da, pentru c\ exact a[a era substan]a cu care lucra [i pe care o avea de tratat, dar nu `ntrutotul! Dorin Spineanu este un scriitor prea bun ca s\ nu [tie c\ o desf\[urare continu\, ne`ntrerupt\, de cruzime, ur\ [i dezastre poate s\ devin\ la fel de plicticoas\ ca [i trama unui roman roz [i, atunci, d`nd `ntr-un fel dreptate [i personajului care ar mai vrea s\ [i uite amarul unei vie]i, introduce, contrapunctic, scene de o incredibil\ luminozitate, de un lirism profund [i de o ging\[ie cu totul sesizant\. Nu voi da citate, exemple, pentru c\ le ve]i g\si, ba chira le ve]i c\uta [i singuri, c`nd presiunea r`ului negru al imensei majorit\]i a pove[tii v\ va cople[i. R\zboiul de dou\zeci de ani Nu voi povesti, desigur, cartea, dar despre ce este vorba `n ea trebuie s\ spun. Pe scurt, este vorba despre un r\zboi de dou\zeci de ani dus de Individ `mpotriva Statului. Nu am citat degeaba titlul c\r]ii lui John Stuart Mill, pentru c\ asemenea r\zboaie s`nt doar `n principiu pur conceptuale, ele s`nt, `n fapt, c`t se poate de reale. Este vorba despre r\zboiul dus de Neculai Acsinia `mpotriva statului comunist din Rom=nia pentru a c\p\ta dreptul de a p\r\si raiul pe p\m`nt comunist [i a se stabili `ntr-o ]ar\ normal\, nu perfect\, care se dorea Australia, dar a fost, p`n\ la urm\, s\ fie Suedia, cu un tranzit `n Iordania. R\zboiul a `nceput `n 1968, c`nd Acsinia a scris prima scrisoare c\tre CC al PCR, solicit`nd dreptul de a emigra [i a durat exact dou\zeci de ani, p`n\ `n decembrie 1988, c`nd avionul spre Amman, de la Bucure[ti, decola av`nd la bord pe cei patru membri ai familiei lui Neculai Acsinia. Ce s-a `nt`mplat `ntre cele dou\ date? Este chiar materia romanului de fa]\. Nu intru `n detalii, dar pot aminti o mic\ parte din tribula]iile prin care a trecut eroul romanului pentru a-[i c\p\ta un drept elementar `n lumea civilizat\, dreptul de liber\ circula]ie a persoanelor! Deci, `n acel interval, Neculai Acsinia a f\cut de dou\ ori pu[c\rie o dat\ ca frontierist prins de gr\niceri pe f`[ie, a doua oar\ `n conformitate cu prevederile celebrului Decret 153, teoretic contra parazitismului, `n realitate un perfect instrument de poli]ie politic\, a suportat mai multe arest\ri [i anchete, a `ncasat b\t\i de la gr\niceri, mili]ieni [i securi[ti, fost supus permanentei supravegheri [i presiuni din partea organelor de partid, de mili]ie [i securitate, ba chiar [i unor proceduri de tortur\ rotisorul, crucificarea etc pe care Inchizi]ia medieval\, bol[evicii sovietici sau nazi[tii ar fi putut fi, de bun\ seam\, invidio[i. {i chiar nu intru `n detalii, c\ o imens\ senza]ie de r\u fizic m\ cuprinde [i numai c`nd `mi amintesc ceea ce am citit [i recitit `n paginile acestei c\r]i minunate despre lucruri at`t de abjecte. ~n mod normal, aproape oricine ar fi trecut prin asemenea tratamente ar fi renun]at la lupt\, ori ar fi cedat, fie fizic, fie psihic, fie am`ndou\ laolalt\. Neculai Acsinia a rezistat. A rezitat [i datorit\ faptului c\ a avut al\turi mereu familia [i un mic grup de prieteni. A rezistat, poate, [i pentru c\ [i unii dintre cei meni]i s\-l reeduce, s\-l tortureze spre a-l readuce pe calea cea bun\ n-au avut stof\ de c\l\i perfec]i [i au mai dat semne de sl\biciune, dac\ nu chiar de pactizare cu du[manul. M\ g`ndesc la un gardian care l-a cobor`t c`teva minute de pe cruce [i i-a potolit setea [i crampele musculare, la un ofi]er de manutan]\ care l-a sc\pat de vreo dou\ ori de bele, la o judec\toare prieten\ din copil\rie, ba chiar [i la un procuror. Bun, sigur, aceste cazuri par mai degrab\ un fel de buche]el de ghiocei `ntr-o cloac\ de r\utate, prostie [i cruzime, dar m\car arat\ c\ umanitatea mai poate subzista chiar [i `n cele mai josnice condi]ii istorice. Deci, Neculai Acsinia a rezistat la toate aceste `nt`mpl\ri, ca [i la altele pe care nu le-am amintit, cel pu]in nu `n detaliu, ca s\ nu vi se fac\ p\rul m\ciuc\ `nainte de a `ncepe lectura c\r]ii. Da, Ora[ul de l`ng\ abator! Foarte bun, foarte potrivit este [i titlul c\r]ii, care surprinde cum nu se poate mai adecvat rela]ia aceea stranie `ntr-o lume normal\, `n care ora[ul pare, chiar este un fel de apendice al abatorului. Mii de oameni, pe vremea cartelelor pentru alimente din anii optzeci, anii crizei de sistem a regimului, n-ar fi sim]it gustul c\rnii, al c\rnii adev\rate, nu al kilogramului de sl\nin\ lunar alocat prin ra]ie, dac\ n-ar fi existat abatorul `n jurul c\ruia p\rea se graviteze totul. O parte din ace[tia, activi[tii, securi[tii, mili]ienii cu func]ii, directorimea, cu un cuv`nt nomenklatura de aprovizionau oficial, de[i perfect ilegal, trimi]`ndu-[i [oferii [i ma[inile func]iei s\-[i ridice pe[che[ul, sau, dac\ rangul era mai `nalt, a[teptau s\ vin\ ma[inile de la abator s\ li-l depun\ la picioare. Alt\ parte, poate la fel de numeroas\, dac\ nu chiar [i mai consistent\, de aprovizona, neoficial [i la fel de ilegal, prin re]elele paralele, din carnea sustras\ [i distribuit\ noaptea, pe ascuns, nu la vedere, ca `n cazul celor dint`i. Dintr-o asemenea re]ea a f\cut parte vreme de aproape un deceniu [i eroul c\r]ii noastre [i nu era o verig\ chiar dintre cele mai mici! E remarcabil faptul c\, de[i continuu supravegheat [i h\ituit, nu a c\zut `n m`inile tor]ionarilor s\i din acest motiv, ci exclusiv din motive politice. Oricum, imaginea aceasta, a unui ora[ de c`teva sute de mii de locuitori, puls`nd, respir`nd, str`ns lipit de abatorul d\t\tor de via]a, este una dintre cele mai puternice ale c\r]ii, un fel mic curs de sociologie a vie]ii cotidiene `n socialismul real. S\ nu uit\m, chiar dac\ iert\m Neculai Acsinia a rezistat, deci, tuturor acelor atrocit\]i ce i-au cuprins dou\zeci de ani din via]\, poate perioada cea mai frumoas\, pentru c\ e[ti deja adult, dar [i t`n\r `n acela[i timp, a unei vie]i de b\rbat. Dar nu doar c\ a rezistat, el a [i `nvins nu doar pentru c\, `n decembrie 1988, zbura spre lumea liber\, ci [i pentru c\, un an mai t`rziu, toat\ Rom=nia `ncepea s\ afle ce este libertatea. {i, poate, c`ndva, va afla `ntrutotul! Cred c\ asemenea c\r]i s`nt necesare pentru c\, pe noi, cei maturi sau chiar mai `n v`rst\, ne ajut\ s\ nu uit\m, iar dac\ nu am cunoscut direct atrocitatea regimului p`n\ `n cele mai mici am\nunte, ne dau ocazia s\ le cunoa[tem m\car a[a, t`rziu [i indirect. Iar cei mai tineri trebuie [i ei s\ [tie cum arat\ lumile acestea perfecte, precum se socotea comunismul, pentru a nu c\dea cumva prad\, vreodat\, c`ntecelor de siren\. Popoarele mancurtizate nu au nici o [ans\ `n istorie, se pierd precum se risipe[te cenu[a celor mor]i `n de[ert, iar indivizii mancurtiza]i r\m`n f\r\ propriile lor vie]i [i destine. Cine uit\ trecutul este obligat s\-l repete, spunea Churchill. Cine uit\ nu merit\, ad\uga Nicolae Iorga. Din acest motiv, a[ vrea ca aceast\ carte vorbit\ de unul [i scris\ de cel\lalt s\ aib\ c`t mai mul]i cititori, maturi, b\tr`ni [i tineri laolalt\. A[ vrea s-o citeasc\ [i unele din personajele sale, poate ar g\si veo cale de c\in]\, dar mai ales a[ vrea s-o citeasc\ acei ciuda]i lupt\tori pentru libertate, care se l\udau imediat dup\ decembrie 1989 c\ au rezistat prin cultur\. Da, a[a este, stra[nic au mai rezistat! A[a s\ le ajute Dumnezeu!

18 18 Prin Turnul Babel CERNELURI C`teva note despre traducere GABRIELA GAVRIL M\ `ntreb dac\, pentru a elabora o teorie a traducerii, nu ar fi `n egal\ m\sur\ nevoie nu doar de examinarea numeroaselor exemple de traducere, ci [i s\ fi tr\it m\car una din aceste trei experien]e: s\ fi verificat traducerile altora, s\ fi tradus tu `nsu]i ori s\ fi fost tradus sau, `nc\ [i mai bine, s\ fi fost tradus colabor`nd cu propriul t\u traduc\tor. (Umberto Eco, A spune cam acela[i lucru. Experien]e de traducere, trad. de Laslo Alexandru, Ed. Polirom, 2008) Profuziunea de lucr\ri contemporane de teorie a traducerii m\ determin\ s\ m\ `ntreb, `n chip firesc, care este de fapt publicul vizat de ele. Parcurg oare t\lm\citorii de filozofie [i de literatur\ studii ce inventariaz\ minu]ios metode [i procedee, pun la lucru concepte [i strategii `mprumutate din varii [tiin]e, deseori `ntr-un jargon pour les connaisseurs? M\-ndoiesc. Iar pentru cititorii obi[nui]i, se [tie, `nsemn\tate are doar literaritatea traducerilor (cu toate tr\d\rile lor inerente), procesul anevoios al transpunerii operelor unor scriitori str\ini `n limba lor matern\ fiindu-le imperceptibil. Proliferarea deconcertant\ a metalimbajului lor determinat\ de citarea `n lan] a bibliografiei, de preluarea [i adaptarea neinspirat\ a termenilor dintr-un spa]iu cultural `ntr-altul condamn\ multe contribu]ii teoretice la receptarea `ntr-un cerc restr`ns de speciali[ti, izol`ndu-le tocmai de cei care ar trebui s\ fie cu prec\dere destinatarii lor, de traduc\tori. Cine ar fi interesat, de pild\, `n afar\ de teoreticienii `n cauz\, de polemicile `n jurul varia]iilor de sens ale unui concept recent forjat, numai bun de trecut `n note de subsol? ~n ce m\sur\ demonstra]iile construite cu grija sincroniz\rii cu ultimele trend-uri teoretice (care, inevitabil, vor fi caduce peste c`tva timp, `n virtutea acelei mi[c\ri imprevizibile din teorie, amintite de Antoine Compagnon, `n c\r]ile [i interviurile sale) s`nt utile `n confruntarea individual\ a traduc\torului cu opera original\? Ce credit putem acorda considera]iilor teoretice lansate de cei lipsi]i de experien]a direct\ a traducerii? Efemere prin natura lor, adesea limitate [i excesive, teoriile (re)descoper\ periodic constante ale literaturii [i ale lecturii, privilegiind anumite perspective la un moment dat, pentru a le abandona mai apoi. Altfel spus, modele teoretice se schimb\, metalimbajul se `nveche[te, iese din uz, dar problemele esen]iale ale traducerii literaturii r\m`n, `n bun\ m\sur\, acelea[i. Teoreticianul se poate opri la enumerarea impasurilor traducerii, a capcanelor, traduc\torul este silit s\ g\seasc\ solu]ii, s\ taie nodul gordian, s\ se-arunce `n gol... Cel dint`i are libertatea de a relativiza, de a desf\[ura alexandriniste jocuri argumentative, de a cultiva ambiguitatea, de a-[i deconstrui propriile demonstra]ii. Cel de-al doilea este obligat s\ ri[te, s\ aleag\ `ntre lecturile posibile, s\ propun\ o cale de urmat `n procesul extrem de complex al traducerii originalului, pentru a oferi o recreare a sa, care s\ func]ioneze `n cultura de destina]ie precum o oper\ autotelic\. ~n vreme ce demersul teoretic implic\ desprinderea de particular, pentru identificarea unor serii [i stabilirea tr\s\turilor generice ale scrierilor literare, cel al traduc\torului presupune tocmai trecerea dinspre planul general al unei epoci, al unui curent, al genurilor etc. la analiza `n filigran a textului, pentru a-i sesiza specificitatea, pentru a detecta dificult\]ile la transpunerea `ntr-o alt\ limb\ [i a g\si solu]ii viabile. Cum observa Irina Mavrodin (a tradus `n limba rom=n\: Flaubert, Stendhal, Marcel Proust, A. Gide, M. Blanchot [i multe alte texte literare [i teoretice), traducerea reu[it\ nu este niciodat\ rezultatul aplic\rii mecanice a unei teorii, ci un demers inductiv, `n mod esen]ial practic care-[i f\ure[te, pe m\sur\ ce se desf\[oar\, propria teorie. Dar deosebirea esen]ial\ `ntre viziunea teoreticianului asupra literaturii [i cea a practicianului-hermeneut deriv\ din referen]ialitatea lor diferit\. Teoriile se hr\nesc din teorii, se raporteaz\ la teorii, se adreseaz\ teoreticienilor, par a se multiplica prin sciziparitate intertextual\. Multe `ncremenesc `n descrip]ia propriilor unelte. Fiind un act `n esen]a sa creator, traducerea presupune at`t raportarea la universul livresc, c`t [i la realitate, `n aspectele sale cele mai diverse. Cu alte cuvinte, `n vreme ce teoriile transform\ opera `ntr-un obiect de limbaj `nchis, autosuficient, absolut (Tz. Todorov), traducerea ca recreare a sa o deschide spre lume; traduc\torul cunoa[te prin [i pentru opera de tradus o alt\ cultur\ [i o alt\ civiliza]ie. Nu r\m`ne `n sfera specula]iilor aseptice, orice `l poate interesa pentru a reu[i s\ prind\ c`t mai bine inten]iile textului istoria, politica, mersul trenurilor, chestiunile de arhitectur\ sau pictur\, moravurile din cartierele m\rgina[e, benzile desenate, muzica, glumele [i injuriile, tatuajele [i programele de televiziune, [lag\rele dintr-o epoc\, gustul cafelei din America, `n compara]ie cu espresso italian etc. etc. De la cultura gastronomic\ p`n\ la, s\ spunem, aripile diverselor specii de fluturi, la zgomotul unui avion cu reac]ie sau f`lf`itul zmeielor de h`rtie, la felul cum sar sc`nteile dintr-un foc de lemne uscate sau p`lp`ie altul de putregaiuri, la mirosul de iarb\ cu brum\ sau la firmele cr`[melor dintr-un or\[el, totul poate deveni important, semnificativ. Nu [tiu dac\ un traduc\tor onorabil (s\ nu spun foarte bun) trebuie s\ aib\ talent de scriitor, dar s`nt convins\ c\ trebuie s\ vad\ [i s\ aud\ multe din c`te se petrec `n preajm\-i. S-ar cuveni s\ poat\ trece cu u[urin]\ de la tonul elevat la limbajul str\zii, de la retorica de salon la sudalm\, s\-[i schimbe ca un cameleon culorile, `n func]ie de ceea ce traduce. Mai mult dec`t at`t, ar trebui s\ fie con[tient c\ este condamnat, c`te zile va avea, s\-[i tot `nve]e limba matern\. A[adar, dac\ multe contribu]ii din domeniul vast al traductologiei risc\ s\ se perimeze extrem de repede, m\rturisirile traduc\torilor `n[i[i, `mp\rt\[irea experien]elor `n eseuri, conferin]e, interviuri, glos\rile pe marginea diferitelor dificult\]i, discutarea erorilor personale sau ale altora vor trezi, aproape `ntotdeauna, interesul.... [i o propunere (de dialog) M-am bucurat s\ citesc `n Rom=nia literar\, nr. 24, c`teva dintre poemele lui Czeslaw Milosz, `n traducerea cunoscutului polonist Constantin Geamba[u, `nso]ite de un binevenit text de prezentare a laureatului Premiului Nobel, de la a c\rui na[tere se `mpline[te, anul acesta, un veac. Provocat\ de eseurile lui Jan Blonski din Biedni Polacy patrza na ghetto (Wydawnictwo Literackie, Cracovia, 2008) [i, mai ales, de comentariul acestuia la poemul Campo di Fiori ce transfigureaz\ povestea caruselului instalat `n Var[ovia, `n Pia]a Krasinski, chiar `nainte de izbucnirea revoltei din gheto. C`nd au `nceput luptele, caruselul nu a `ncetat s\ func]ioneze, aduna `n continuare copii, tineri, gur\-casc\. (p.13, trad. n.), am `ncercat o traducere a acestor versuri, c\ut`nd s\ r\m`n, pe c`t mi-a fost cu putin]\, aproape de m\sura, ritmul [i solemnitatea tonului lor, s\ spun cam acela[i lucru. Pentru a prinde c`t mai mult din vocea lui Milosz, din frazarea sa, am ascultat `nregistr\ri ale poemelor citite de autorul `nsu[i. Folosind edi]ia Poezje wybrane/ Selected Poems (Wydawnictwo Literackie, Cracovia, 2008), am comparat originalul cu versiunea `n limba englez\, propus\ de Louis Iribarne [i David Brooks. Cunosc`nd `ntruc`tva aplecarea c\tre ludic a domnului Constantin Geamba[u, `mi permit s\ propun [i versiunea mea la cunoscutul poem, ca un omagiu adus lui Czeslaw Milosz, ca o dovad\ a interesului meu pentru munca extraordinar\ a traduc\torului s\u `n limba rom=n\ [i ca o invita]ie la dialog.

19 Prin Turnul Babel 19 CZESLAW MILOSZ Campo di Fiori Campo di Fiori Campo di Fiori Campo di Fiori (traducere de Constantin Geamba[u) ~n Roma, la Campo di Fiori, M\sline [i citrice-n co[uri, Pe jos pete de vin `mpro[cat {i resturi de flori azv`rlite. Fructe roz din ad`ncul m\rii Vars\ pe mese negustorii, Ciorchini negri de struguri Cad pe puful de piersici. ~n Roma, `n Campo di Fiori Co[uri cu m\sline, l\m`i, Caldar`mul stropit cu vin, Petale [i flori rupte. Fructe rozii de mare Vars\ precupe]ii pe mese, Ciorchinii negri de struguri Cad `n puful de piersici. (traducere de Gabriela Gavril) Czeslaw Milosz (translated by Louis Iribarne and David Brooks) Aici, `n pia]a aceasta, L-au ars pe Giordano Bruno, C\l\ul rugul aprinde, Gloata din jur `i ia seama. Nici nu s-a stins flac\ra bine, Tavernele iar\[i s`nt pline, M\sline [i citrice-n co[uri Car\ pe umeri t`rgove]ii. Chiar `n pia]a aceasta L-au ars pe Giordano Bruno, G`dele `nte]ea focul ~n mijlocul gloatei curioase. De-abia v\paia s-a stins, Din nou tavernele-s pline, Co[uri cu m\sline, l\m`i Poart\ precupe]ii pe cre[tet. M-am g`ndit la Campo di Fiori ~n Var[ovia, l`ng\ carusel, ~ntr-o sear\ senin\ de mai, Cu muzic\ vesel\, vie. Mai puternic\-i melodia Dec`t `mpu[c\turile din ghetou, Spre cerul senin se `nal]\ Rotocoale din fumul de tun. Mi-am amintit Campo di Fiori ~n Var[ovia, la carusel ~ntr-o sear\ bl`nd\ de prim\var\, ~n sunetele muzicii de dans. Salvele din ghetou n\bu[ite Erau de melodia sprin]ar\ {i perechile tot zburau ~nalt `n cerul senin. Din casele-n fl\c\ri zboar\ Zmee negre aduse de v`nt, Cei din carusel vor s\ prind\ Cr`mpeie plutind `n v\zduh, V`ntul din casele-n fl\c\ri Flutur\ fustele fetelor, R`de mul]imea voioas\ ~n ceas de bl`nd\ duminic\. Un v`nt dinspre case arz`nde Aducea uneori zmeie negre, Prindeau din aer f\r`me C\l\re]ii din carusel. Le-nfoia rochiile fetelor V`ntul dinspre casele-arz`nde, R`deau mul]imile vesele ~n frumoasa, var[ovian\ duminic\. Ce moral\ reiese de-aici? Oamenii v`nd, se-amuz\, iubesc La Roma sau la Var[ovia, Ocolind rugul de cazne. O alt\ moral\ ar fi Trecerea a tot [i a toate, Uitarea ce se a[terne C`nd flac\ra `nc\ mai arde. Unii citi-vor poate morala C\ romanii sau var[ovienii Fac nego], r`d, se iubesc L`ng\ rugul torturii. Al]ii citi-vor o pild\ Despre trecerea celor lume[ti, Despre uitare, cum cre[te, C`nd v\paia nu s-a stins `nc\. Eu `ns\ m\ g`ndeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa c`nd Giordano, Urc`ndu-se pe rug, N-a g\sit `n graiul omenesc Nici m\car un singur cuv`nt, S\ spun\ adio omenirii, Celor ce vor fi r\mas, Iar eu `n acea zi m\ g`ndeam La singur\tatea celor ce mor. Cum nu era, c`nd Giordano A p\[it pe st`lpii de lemn, ~n omeneasca noastr\ limb\ Nici m\car o rostire, S\-i mai poat\ spune ceva Omenirii r\mase. Ce alearg\ s\ toarne vinul, S\ v`nd\ stele de mare, M\sline [i citrice-n co[uri Car\ `n zarva voioas\. El era departe de ei, De parc\ trecuser\ veacuri, Ei au a[teptat doar o clip\ S\-[i ia zborul `n fl\c\ri. Alergau vin s\ `nchine, S\ v`nd\ stele albe de mare, Co[uri cu m\sline, l\m`i Purtau `n vesela zarv\. Era tot mai departe de to]i Ca [i c`nd s-ar fi scurs veacuri, Iar ei doar o clip\ au stat Pentru `n\l]area-i `n fl\c\ri. {i cei disp\ru]i, singuratici, De lume uita]i prea cur`nd, Le este str\in graiul nostru Ca limba pe alt\ planet\. {i totul devine legend\. {i-atunci, dup\ mai mul]i ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde m`nia. {i celor ce mor aici, singuri, Uita]i de lume de-acum, Limba noastr\ str\in\ le este Ca limba unei disp\rute planete. P`n\ c`nd totul legend\ va fi, Anii vor trece [i-atunci ~n marele Campo di Fiori Versul va aprinde revolta. (Rom=nia Literar\, nr. 24, 17/06/ /06/2011) Czeslaw Milosz, Poezje wybrane/ Selected Poems, Wydawnictwo Literackie, Krakow, 2008, pp

20 20 Vitraliu Scrisul ca act politic: Salman Rushdie `ntre Orient [i Occident DANA B DULESCU...it seems somehow false to try and shut out the noise of gunfire, screams, weeping, to stop our ears against the inexorable ticking of the doomsday clock. ~n eseurile cuprinse `n volumul Imaginary Homelands, Rushdie insist\ asupra ideii c\ scrisul este un act eminamente politic. Leg\tura dintre art\, societate, istorie [i politic\ se dovede[te a fi absolut inextricabil\, iar scrisul `n sine are menirea de a se opune versiunii oficiale a adev\rului oferite de politicieni. Eseul Outside the Whale este o pledoarie `n care scriitorul `[i `ncinge retorica pentru a sus]ine ancorarea textului `n context, `n furtuna ne`ncetat\, cearta continu\, dialectica istoriei, acolo unde s`nt necesare h\r]i noi [i mai bune ale realit\]ii, de noi limbaje care s\ reflecte mai bine lumea. Totul este iradiat de istorie, s`ntem radioactivi de istorie [i politic\. Metafora turnului de filde[ nu l-a atras niciodat\ pe Rushdie, autorul av`nd convingerea ca orice univers fic]ional scos `n afara politicului este unul fals. Politicul este, pe r`nd sau `n acela[i timp, o tragedie [i o fars\, o dimensiune pe care realismul magic al scriitorului o poten]eaz\. Personajele sale respir\ istoria prin to]i porii, o poart\ `n bagajul lor genetic c\l\tori fiind sau sedentari, tr\iesc sau mor `n contexte politice. Comploturile, tr\d\rile, uzurp\rile, b\t\liile, loviturile de stat, r\zboaiele ]es urzeala deas\ a subiectelor din romanele lui Rushdie. Sub m\[tile personajelor fictive se ghicesc u[or chipuri din via]a real\, figuri politice, ale c\ror nume s`nt c`teodat\ devoalate. Episoadele din universul fic]ional al romanului Shame constituie un ecou al evenimentelor politice anterioare redact\rii romanului [i al celor care au marcat istoria crizei ce fractura Pakistanul (chiar `n timpul scrierii lui). Ironic, naratorul prive[te `nt`mpl\rile ce se refer\ la perioada de dictatur\ a Generalului Zia ca pe un fel de basm modern. ~n aceast\ form\, ceea ce transmite romanul nu trebuie s\ supere pe nimeni sau s\ fie luat prea `n serios. Adev\rurile au nevoie de carnavalescul prozei pentru a putea fi rostite 1. ~n roman, vocile naratorului [i ale personajelor se bucur\ de libertatea de a se exprima subversiv sau [ocant, f\r\ consecin]ele pe care le-ar suferi o persoan\ `n via]a real\. Fatwa Cu toate acestea, Rushdie a suportat consecin]ele dezleg\rii limbilor proiec]iilor sale `n fic]iune atunci c`nd Ayatollahul Khomeini a decretat fatwa ce l-a trimis `n exil. Scriitorul declara c\ Versetele satanice reprezint\ o poveste a sinelui divizat. Pentru Saladin Chamcha, diviziunea este profan\ [i ]ine de sfera social\. Saladin se afl\ `ntre Bombay [i Londra, `ntre Orient [i Occident. Pentru Gibreel Farishta, falia este spiritual\, o pr\pastie a sufletului. Gibreel [i-a pierdut credin]a, iar sinele s\u agonizeaz\ `n spa]iul amar dintre dorin]a imens\ de a crede [i incapacitatea de a sim]i credin]a. Dup\ cum explic\ Rushdie, esen]a romanului const\ `n c\utarea unei condi]ii c`t mai aproape de ideea `ntregului. ~n fapt, subliniaz\ scriitorul, virulentele atacuri asupra romanului s-au bazat pe condamnarea unui fals sine al s\u. Controversa st`rnit\ de Versetele satanice se v\de[te un eveniment politic, nu pur [i simplu unul teologic. At`t `n India, `n Africa de Sud, `n Iran, c`t [i `n Marea Britanie, mobilul imensului scandal a fost de natur\ politic\. Istoria [i corpul ~n Midnight s Children, Saleem Sinai, naratorul, simte c\ istoria, cu toat\ `nc\rc\tura ei politic\, i se scurge `n corp. Scris `n stilul Midnight s Children [i `n urma exilului politic impus de fatwa [i de izbucnirile de violen]\ public\ din India, The Moor s Last Sigh continu\ proiectul lui Rushdie de a re-imagina rela]iile `ntre personaje ca `ntrup\ri ale individului [i ale na]iunii `ntr-un context politic aflat `ntr-o permanent\ schimbare. Contextul este cel al unei Indii unde culturile [i religiile coexist\ de multe ori `n conflict. Publicat `n 1995, The Moor s Last Sigh constituie r\spunsul pe care l-a dat scriitorul unui eveniment dramatic care avusese loc pe data de 6 decembrie 1992, c`nd moscheea Babri Masjid, din secolul al XVII-lea, a fost distrus\ de militan]i hindu[i, declan[`nd o disput\ religioas\ de durat\. Suflul agresiv fac]ionar al momentului istoric intoxic\ textul, care `i distileaz\ esen]ele tari `n sentimentul de dislocare al Maurului, naratorul [i protagonistul romanului. Contrariat de ideea de Majoritate [i Minoritate-Major\, Maurul exclam\: La naiba cu afacerile de stat importante! Am de spus o poveste de dragoste. Oric`t ar `ncerca Maurul s\-[i aduc\ povestea de dragoste `n prim-plan, acel fir al pove[tii este mult prea des scurt-circuitat de ceea ce eroul nume[te acidul coroziv al istoriei, acea intensitate adversativ\ trecut\ `n [uvoiul de s`nge al na]iunii, a[a cum [i, invers, istoria se scurge `n trupul lui Saleem `n Midnight s Children. Odat\ cu episodul Babri Masjid, bolovanul istoriei a `nceput s\ se rostogoleasc\, astfel `nc`t nici m\car puterea de diluare a acidului pe care o are un ora[ pluralist precum Bombayul nu `l poate opri. Violen]ele de la Babri Masjid au devenit emblematice pentru pofta de s`nge pe care Maurul o simte `n istorie [i `n oase. La fel ca Saleem, Maurul este pe deplin con[tient de adev\rul esen]ial al faptului c\ el `nsu[i [i, `n mod semnificativ, propriul s\u corp este o `ntrupare a istoriei [i a ceea ce Foucault `n]elege prin biopolitic\. Chronos [i Kairos Atunci c`nd evoc\ momentul distrugerii moscheii de la Ayodhya, Maurul se refer\ la dou\ axe temporale. Episodul Babri Masjid s-a `nt`mplat pe o ax\ `n care for]ele istoriei P `[i `ndeplinesc func]ia de a oblitera istoria, un timp al consecin]elor, nu al privirilor retrospective: al lui [i-a[a-mai-departe, nu al ceea ce s-ar fi putut sau nu s-ar fi putut `nt`mpla `nainte. Acesta este grecescul Chronos, care poate fi asociat, la nivelul narativit\]ii, cu liniaritatea cantitativ\ [i cumulativ\. Prin opozi]ie, Kairos este dimensiunea calitativ\ a timpului. ~n povestea Maurului, Kairos este momentul `n care un credincios musulman a avut o viziune a zeului hindus Ram la moschee imagine exemplar\ a toleran]ei [i pluralit\]ii. Dup\ acel moment, mulsulmanii [i hindu[ii au `mp\rt\[it sacralitatea locului. Chronos a intervenit `ns\ brutal `n temporalitatea armonioas\ [i f\r\ consecin]e a lui Kairos, hindu[ii au d\r`mat moscheea, bolovanul istoriei s-a pus `n mi[care. Musulmanii au r\spuns agresiunii prin agresiune, distrug`nd temple hinduse [i ucig`nd hindu[i `n mai multe locuri din India [i Pakistan. Ca un bumerang, violen]a se r\sfr`nge violent asupra celor care comit acte de violen]\, iar Maurul m\rturise[te c\ nici el `nsu[i nu face excep]ie. Palimpsest [i pictur\ estetizarea politicului Tropul palimpsestului sugereaz\ straturile istoriei `n Ultimul suspin. Se [tie c\ palimpsestul este un termen care se refer\ la pergamentul pe care se a[terneau noi straturi ale scrisului dup\ ce altele mai timpurii fuseser\ [terse. Episodul Babri Masjid este, prin transfer metaforic, o astfel de [tergere. Maurul mediteaz\ cu am\r\ciune: Deci acum eram invadatori, nu-i a[a? Dup\ dou\ mii de ani `nc\ nu eram de aici [i urma s\ fim cu adev\rat «[ter[i» «anulare» dup\ care nu trebuia s\ urmeze nici o expresie de regret sau de triste]e. Cu toate acestea, a[a cum momentele trecutului b`ntuie prezentul, urmele mai vechi ale scrisului nu se pierd niciodat\ `ntr-un palimpsest. Folosind palimpsestul ca analog al condi]iei postcoloniale, Rushdie contest\ [i submineaz\ `n acela[i timp percep]ia liniarit\]ii timpului, `nlocuind-o cu paradigma comprim\rii [i sincronicit\]ii sale, ce pune sub semnul `ntreb\rii no]iunea de istorie ca `n[iruire logic\ de cauze [i efecte. Pe l`ng\ subminarea cronologiei [i a logicii, palimpsestul este [i o paradigm\ discursiv\ a hibridit\]ii etice [i estetice. CREATIV METALCO Produc]ie Publicitar\ Policromie de mari dimensiuni, litere [i sigle volumetrice, tuburi spectrale, firme luminoase, inscrip]ion\ri, copertine, totemuri, bannere, panouri, Maurul, un veritabil amestec stil Bombay, `[i g\se[te reprezentarea estetic\ `n seria palimpsestic\ a picturilor executat\ de Aurora, mama sa ce-l `nf\]i[eaz\. Iar aceasta din urm\ pare o anamorfoz\ a scrisului lui Rushdie. Palempstine / Mooristan este, precum romanul `n totalitatea sa, o metafor\ a fuziunii culturilor [i a hibridit\]ii. Duc`nd tropul palimpsestului p`n\ `n aceast\ zon\ estetizant\, Rushdie implic\ nevoia urgent\ de a lega pluralismul cultural de contextul social [i istoric care l-a generat. ~n palimpsest, spectrul trecutului b`ntuie prezentul, prezen]a ciudat\ [i fantomatic\ a urmelor scrisului se manifest\ `n stratul cel mai recent a[ternut, `ntr-un mod asem\n\tor celui `n care Belle, mama decedat\ a Aurorei, locuie[te `n corpul fiicei ei ( dou\ frumoase `ntr-una) sau felului `n care ultimul suspin al lui Boabdil (care p\r\sea cu inima grea Granada, `n 1492) `[i g\se[te ecoul `n ultimul suspin al Maurului de la sf`r[itul veacului al XX-lea. Oricare ar fi numele acestei lumi estetizate, Palempstine sau Mooristan, ea este un loc `n care lumile se ciocnesc, se `ntrep\trund [i se despart. Acest ansamblu de picturi ([i `ns\[i dimensiunea grafic\ a romanului) devine, `n acela[i timp, o `ntrupare estetic\ a corpului Maurului, care, la r`ndu-i, cuprinde `n el `ntregul Bombay. Corpul Maurului ajunge astfel o ecfraz\ hiperbolic\: [i mai mult dec`t orice, `n `ntregul palat, tu, `i spune Aurora Maurului atunci c`nd `[i ]ese viziunea `n fort\rea]a sa hibrid\. Iar biografia acestuia este, totodat\, o `ncercare de a crea un mit romantic al na]iunii plurale, hibride; ea [Aurora] folosea Spania arab\ pentru a reimagina India, iar acest peisaj terestrumarin `n care p\m`ntul putea fi fluid [i marea putea fi arid\ precum o st`nc\ era metafora ei idealizat\? sentimental\? probabil a prezentului [i a viitorului a[a cum spera ea s\ devin\. ~nc\tu[at de istorie, eliberat de textualitate ~ntr-un interviu despre ultimul s\u roman, Seduc\toarea din Floren]a, Rushdie accept\ sintagma `nc\tu[at de istorie care i se atribuie. Ca multe alte romane, Seduc\toarea... are un context istoric clar [i se mi[c\ `n spa]iul liminal al fanteziei, fabula]iei [i magicului. Spre deosebire `ns\ de oricare alt roman scris de Rushdie, acesta are o adend\ bibliografic\ de [ase pagini. La `ntrebarea dac\ acest roman are o `nc\rc\tur\ mai mare de istorie dec`t altele sau dac\ presupune mai mult\ documentare, r\spunsul lui Rushdie confirm\ ambele supozi]ii. Rushdie ne l\mure[te c\ aceasta este cea mai documentat\ carte pe care a scris-o vreodat\, o mare parte a materialului cuprins `n structura ei baz`ndu-se pe fapte istorice. Merg`nd at`t de departe `n istorie [i ]es`nd p`nza pove[tii din fire at`t de diverse, Rushdie evoc\ momentul irumperii modernit\]ii, al spiritului inovator `n lume: concomitent `n Europa [i `n Asia [i, dup\ descoperirea ei, `n America, mintea colectiv\ a omenirii, prin min]i individuale ca a lui Akbar, s-a deschis c\tre noi orizonturi. Aceasta este mo[tenirea care d\inuie[te [i ast\zi, `n pofida faliilor create de intoleran]\, de tensiuni [i de violen]\. Construit\ din subtile ecouri [i reflect\ri, Seduc\toarea... r\spl\te[te efortul cititorului, ridic`nd contextul la nivelul unei textualit\]i seduc\toare. 1 Bahtin, cel care a teoretizat carnavalescul `n literatur\, sus]inea c\ acest mod subversiv de testare [i contestare a adev\rului este o cheie pe care o prefer\ romanul.

21 Vitraliu 21 SCRIITORI ROMÂNI DIN CANADA Amintiri inventate gravitate [i spirit ludic ~n primul episod din Visul unei nop]i de var\, domnul Moscovici, colocatar, are [i o identitate [i o existen]\ fantomatice. So]ia lui, la fel: /.../de la o zi la alta, contradic]ia dintre succesiunea zilelor [i imobilitatea imaginii lor devenea tot mai angoasant\ /.../ A[ fi f\cut aproape orice ca aceast\ imagine, intact\, a trecerii lor s\ se tulbure. MIRCEA Naratorul adoarme [i, `n vis, domnul GHEORGHE Moscovici, povestindu-[i m\runtele peripe]ii de peste zi, devine un personaj Spre deosebire de cei mai mul]i dintre viabil, dar straniu, `nconjurat de alte confra]ii s\i literari din Canada, Camil personaje pe m\sura lui. Din relatarea sa Moisa 1 nu este `n mod special interesat de haotic\, se desprinde mai `nt`i un profil de experien]a emigra]iei, nici de problematica func]ionar modest, `n prag de pensie, mai mult sau mai pu]in legat\ de ea tem\tor de nevast\, respectuos fa]\ de avatarele identit\]ii, raporturile complexe cu autorit\]i, ghinionist [i fricos. E preocupat patria de origine ori cu cea de adop]ie, de `ntreb\ri existen]iale, dar, altminteri, evocarea nostalgic\ sau, dimpotriv\, identitatea lui e fals\ El de fapt se nume[te dezabuzat\ a trecutului, revizuirea valorilor, Cosmovici, o gre[eal\ de transcriere l-a a rela]iilor sentimentale sau de prietenie etc. f\cut Moscovici, ceea ce-l tulbur\ mai mult Camil Moisa este, judec`nd dup\ cele dou\ dec`t s-ar b\nui: Eu, `ns\, de cum mi-am c\r]i publicate dup\ 2004, Timpul Sejdei aflat adev\ratul nume, m-am perceput `n (2007) [i Amintiri inventate (2011) un afara identit\]ii mele, aceea pe care a[ fi vrut scriitor cu apetit filozofic, orientat c\tre s-o integrez `n universul cel mare... mi s-a subiecte de mare generalitate, f\r\ a evoca p\rut c\ am pierdut posibilitatea de a accede un anumit specific istoric sau local. E un la marile taine ce ne `nconjoar\, chiar [i scriitor atras de subiecte livre[ti, am zice, atunci c`nd nu ne g`ndim la ele... taina numai c\ elementul livresc, de[i consistent, mor]ii, sensul lumii \steia... m\ apas\ zi de e totu[i subsidiar `n raport cu zi. disponibilitatea personajului-narator pentru Structura aceasta se repet\ [i `n celelalte analiza propriei lumi interioare. Conteaz\, episoade. Ni se ofer\, la urma urmei, istoria de asemenea, sensibilitatea lui `n fa]a a nou\ vise puse cap la cap. Titlurile lor interoga]iilor filozofice grave [i, nu `n evoc\, parodic, opere sau expresii celebre: ultimul r`nd, spiritul, ludic prin care autorul Visul unei nop]i de var\, ~n c\utarea pare c\ ne `ndeamn\ s\ nu trat\m cu prea pantalonilor pierdu]i, Confesiunea unui mult\ seriozitate locvacitatea filozofard\ a copil al naturii, Utopia, Via]a la ]ar\, De unor personaje. straj\ patriei [i Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e. Ultimul s\u roman, Amintiri inventate ~n episodul urm\tor, ~n c\utarea (Aius, Craiova, 2011), ilustreaz\ cu brio pantalonilor pierdu]i, modul parodic este aceast\ coexisten]\, `ntruc`tva paradoxal\, chiar esen]ial, a[a `nc`t seriozitatea `ntre gravitate [i spirit ludic. Romanul `nceputului este una mimat\. Personajulnarator, acela[i din primul capitol, Visul unei `ncepe cu o reflec]ie (ce poate juca rolul unui moto) ce anun]\ substan]a c\r]ii: nop]i de var\, profesor-navetist, adoarme `n Amintirea este fragmentul de real, care, drum spre cas\, `ntr-o sta]ie pustie de tren. treptat, devine ireal deoarece nu-i mai Acum lucrurile se complic\ pu]in. Apare un g\se[ti nici un echivalent `n prezentul vis principal dominat de cuplul Moscovici realit\]ii, nici un corespondent care s\ te trec`nd prin diferite avatare [i apoi trezirea, lini[teasc\, asigur`ndu-te c\ n-a fost vorba dar nu la realitatea exterioar\ imposibil de despre o halucina]ie sau un vis, ci doar perceput, ci la cea dintr-un vis secund `n despre un real condamnat la irealitate. {i care autorul constat\ c\-i lipsesc pantalonii. autorul continu\: Iat\ o medita]ie banal\, Comentariul trece cu ironie de la un registru care ajunge s\ ne preocupe doar atunci c`nd la altul: Exist\ lucruri care, odat\ pierdute, lumea `ntreag\ ne apare ca fic]iune. nu mai pot fi reg\site: timpul, evident, apoi Care este `ns\ momentul c`nd lumea marile sentimente [i tr\iri `n care la un `ntreag\ ne apare ca o fic]iune? Vom moment dat nu ne mai putem recunoa[te. A[ `n]elege, parcurg`nd romanul b\tr`ne]ea ad\uga la acestea [i pierderea unor lucuri premerg\toare p\r\sirii lumii. Amintiri aparent minore, cum ar fi o pereche de inventate nu are o construc]ie epic\ unitar\, pantaloni. O pierdere care nu e chiar simpla episoadele sale s`nt aproape autonome. pierdere a unui lucru u[or de `nlocuit. ~mi Liantele principale s`nt vocea auctorial\, pierdusem odat\ cu ei un martor esen]ial al mereu aceea[i, [i visul. Exist\ la personajulnarator al lui Camil Moisa o m\rturisit\ zilnic\ altfel spus. Pantalonii vor fi reg\si]i timpului petrecut `n\untrul lor, m\sura mea deficien]\ de percep]ie asupra lumii p`n\ la urm\ [i naratorul simte c\ re`noad\ `nconjur\toare care-i pare fie imobil\ [i o realitate care se fr`nsese `n mod brutal. sustras\ schimb\rii, fie robotic\, `ntr-un fel Amintirile inventate continu\ cu episoade ireal\. Ca o fotografie sau ca un film `n care `n care cele dou\ registre alterneaz\. ~n privitorul nu poate p\trunde. Confesiunea unui copil al naturii, Alternativa la aceast\ inaderen]\ la profesorul-narator preg\te[te o serbare realitatea fizic\ banal\ singura certitudine [colar\ [i viseaz\ un fel de alter ego, numit palpabil\ pentru majoritatea dintre noi este Poetul. Acesta, povestindu-[i via]a, vorbe[te `n Amintiri inventate visul. Iat\ deja un despre izolarea sa `n copil\rie `ntr-un timp al punct de plecare livresc, mai `ndep\rtat dec`t s\u personal. Ajuns matur, se arat\ s-ar cuveni, dup\ Freud [i Jung, tocmai `n preocupat de tandemul reversibil realitate sensibilitatea romanticilor germani. ~n vis, irealitate (vis): Te treze[ti deodat\ `n ceea personajele lui Camil Moisa dob`ndesc ce mul]i numesc realitate, dup\ ce ani de individualitate [i dinamism, evolueaz\, intr\ zile ai fost personajul unui vis pe care `l `n rela]ii cu al]i eroi, tr\iesc ba, chiar mai credeai real. ~n acel moment te `ntrebi c`te mult dec`t at`t, transgreseaz\ canoanele astfel de c\deri ale cortinei vor ap\rea: `nc\ realit\]ii obi[nuite [i devin aproape una, dou\, trei? C`te ar putea fi `ntr-o via]\ fabuloase. de om? Iar via]a `ns\[i, la r`ndul ei, n-ar fi limitat\ de o alt\ cortin\ pe care nici nu apuc\m s-o vedem? ~n Utopia, nara]iunea cu mai pu]ine elemente abstracte dec`t episodul dinainte este mai bine ancorat\ istoric. E vorba despre un student din timpul regimului comunist care trebuie s\ redacteze o lucrare intitulat\ Caracterul ireal al societ\]ii comuniste. Urmeaz\ s\ aib\, `mpreun\ cu al]i colegi, o `nt`lnire cu profesorul coordonator, reputat pentru c\r]ile sale despre fostul regim. Povestirea este kafkian\, c\ci Magistrul personaj `n biografia c\ruia Camil Moisa introduce, aluziv, un ecou dintr-un roman de Kundera a venit la `nt`lnire, dar este de neg\sit, la fel de inaccesibil ca administratorii Castelului pentru arpentorul K. ~n final, el va ap\rea totu[i, fantomatic, doar pentru a notifica am`narea `nt`lnirii pentru la toamn\. Via]a la ]ar\ este tot un vis, dar de ast\ dat\ despre un univers rural, frust [i pitoresc. Personajele, pline de vitalitate [i conectate la lumea palpabil\ a vicisitudinilor cotidiene, s`nt histrionice, bizare, aproape fantastice, iar maniera nara]iunii se apropie de realismul magic sud-american. Nu mult deosebit este episodul De straj\ patriei, dar de data asta totul se petrece `n lumea armatei, `n preajma evenimentelor din Naratorul, adormit `ntr-un compartiment de tren, `[i revede experien]a din timpul serviciului militar. Via]a cazon\, cu nelipsitul ei mo[ Teac\ `n versiune contemporan\, este absurd\, rizibil\, iritant\, iar deruta militarilor, c`nd izbucnesc manifesta]iile anticomuniste, c\rora li se asociaz\ apoi fantomele terori[tilor, este total\. Cu ~n tren, Amintirile inventate se apropie de un final metaforic. C\l\toria `n tren continu\. Naratorul `ncearc\ s\ coboare `ntr-o sta]ie, dar nu reu[e[te [i, resemnat s\- [i continue c\l\toria, ajunge `n vagonul restaurant. Aici, patru in[i, afla]i `ntr-o avansat\ dispozi]ie bahic\, `l invit\ la masa lor. Trei dintre ei `i par cunoscu]i un actor, domnul Moscovici [i Poetul, iar al patrulea e un ins care vrea s\ spun\ ceva f\r\ s\ reu[easc\. Discu]iile pasionate s`nt despre literatur\, dar cu incoeren]a [i superbia specifice be]iei. Tot ce se `nt`mpl\ cheful prelungit p`n\ `n zori, nevestele care apar pe nea[teptate [i-i recupereaz\ f\r\ menajamente pe petrec\re]i etc. este absurd, parodic [i hohotitor. Trenul este o metafor\ a vie]ii, se `n]elege din textul aproape explicit al ultimului episod, Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e. Naratorul remarc\, privindu-[i imaginea reflectat\ `n geamuri, o `mb\tr`nire nea[teptat de rapid\. Coboar\ din tren [i, aidoma personajului din basmul omonim cules de Petre Ispirescu, constat\ c\ nimeni nu-l recunoa[te. Este b\tr`n [i neputincios, barba `i at`rn\ pe p\m`nt. Diferen]a dintre timpul lui interior [i cel din afar\ `i rezerv\ aceea[i surpriz\ ca lui F\t-Frumos din basm. Dar `n sens invers. Lumea `n care a cobor`t nu este ulterioar\ lui, ca `n basm, ci anterioar\ [i propriii p\rin]i `i apar sub chipurile a doi adolescen]i. Imaginea unei `ntinse v\i, din care apar valuri de copii, `ncheie aceast\ carte, uneori grav\ alteori parodic\, dar totdeauna inteligent\ [i bine scris\, cu o mare siguran]\ [i febrilitate a condeiului. Cu siguran]\, Camil Moisa este un scriitor care ar merita s\ fie privit mai `ndeaproape de critic\. 1 Camil Moisa s-a n\scut `n 1969 la Filia[i, Dolj. Este membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova. S-a stabilit `n Canada, la Montreal, din BURSA C R}ILOR Marius Ghilzan, }igara unui viitor de paie, Cu o prefa]\ de Doina Uricariu, Editura Corint, Bucure[ti, 2011, 128 p. ~l [tiam pe Marius Ghilezan drept comentator mai `nt`i politic, apoi [i cultural, reporter feroce [i blogger frenetic, care iar\[i a glisat de la fenomenul politic la cel cultural. M\rturisesc c\ ultima postur\ `n care m- a[ fi a[teptat s\-l `nt`lnesc era cea de poet. S\ fiu limpede. Nu vorbesc îns\ de simpla postur\ de autor al unei c\r]i de poezie, pentru c\ mul]i `[i pot aroga o asemenea pozi]ie, mai degrab\ din orgoliu dec`t din talent, ci de cea de poet autentic, cum excelent argumenteaz\ Doina Uricaru `n prefa]a volumului }igara unui viitor de paie. {i, totu[i, la ultima edi]ie a T`rgului de carte Bookfest, `ntre multele surprize pl\cute de care am avut parte a fost [i aceea a primirii din chiar m`inile poetului acestei c\r]i de poezie veritabil\, al c\rei ton oscileaz\ `ntre pamflet [i rug\ciune, `ntre impreca]ie [i cele mai duioase sunete ale psalmilor. Dac\ termenul nu ar fi compromis de at`tea conota]ii, problematice sau de-a dreptul dubioase, a[ spune c\ Marius Ghilezan este un poet angajat. Nu-l afl\m `ns\ de partea unor cauze partizane ori a unor personaje ce se dovedesc mai mereu funeste, ci de partea unor repere valorice, a `nvin[ilor istoriei [i a celor nedrept\]i]i de aceasta. Iat\, frumoasa formul\ din titlu este ultimul vers dintro poezie ce evoc\ compromisul de la Yalta, care a f\cut prizoniera totalitarismului ro[u cam o jum\tate din Europa. A[ vrea `ns\ s\ fiu c`t se poate de limpede Marius Ghilezan scrie aici poezie, nu teze [i antiteze, abordeaz\ a[adar temele mari ale istoriei [i pe cele mai mici ale biografiei cu uneltele poetului, nu ale jurnalistului sau, Doamne iart\!, propagandistului. Eu `l felicit pentru ceea ce `i iese `n final, pentru c\ este una dintre zonele cele mai dificile [i mai riscante pentru orice autor de poezii e ca [i cum ai dansa pe s`rm\ cu m`inile legate la spate! (Liviu Antonesei)

22 22 Vitraliu INSCRIP}II Hazlia noastr\ corup]ie CONSTANTIN ARCU Circul\ un banc `n vremea din urm\, cum c\ Obama, Medvedev [i B\sescu ajung la Dumnezeu. Obama `ntreab\ c`nd va ie[i America din criz\, iar Medvedev se intereseaz\ c`nd va ajunge din nou Rusia putere global\ [i Dumnezeu le r\spunde, pe r`nd, c\ nu `n mandatul lor. B\sescu se intereseaz\ c`nd va sc\pa Rom=nia de corup]ie [i Domnul r\spunde scurt c\ nu `n mandatul S\u divin! {i noi ne spargem de r`s! Doar c\ divinitatea se `n[eal\ de ast\ dat\. Rom=nii pot r\sufla lini[ti]i. Corup]ia [i jaful de care se lovesc la tot pasul vor fi definitiv st`rpite. Toat\ clasa politic\ nu are alt g`nd. Numai c\ fiecare forma]iune politic\ are viziunea sa proprie, fiecare vine cu alt proiect de lege. Nici aici nu exist\ unitate de p\reri. Premierul ne asigur\ c\, `n sf`r[it, confiscarea extins\ a averilor va fi reglementat\ prin lege. Cic\ p`n\ acum averile ilicite se confiscau greu, de acum `ncolo vor fi mai u[or confiscate. Exist\ un proiect de lege aprobat de Guvern. V\ da]i seama? P`n\ acum evazioni[tii, escrocii [i toat\ pleiada de `mbog\]i]i peste noapte nu aveau dureri de cap `n democra]ia [i `n statul nostru de drept. Lor li se respectau tot felul de drepturi [i sc\pau ieftin, `n fiecare caz, din m`inile justi]iei. De aici `nainte se pare c\ lucrurile vor sta altfel. Corup]ia va fi pus\ la zid, corup]ii `[i vor lua lumea `n cap. Dac\ p`n\ acum plecau cu traista-n b\] cei s\raci, vine r`ndul celor cu conturi bancare grase s\ ia calea pribegiei. Dar cine [tie?! Nu-i deloc simplu. Domnii \[tia se afl\ de obicei `n fruntea organelor fiscale care ar trebui s\ identifice [i s\ verifice averile ilicite! Sigur c\ exist\ tot felul de piedici. Iat\, un faimos director finan]ist a declarat recent c\ se va `nfiin]a el o direc]ie de verific\ri fiscale, pentru persoane fizice cu averi mari. M\ `ntreb cine `l va verifica pe el. Multe piste infrac]ionale duc spre acest domn, dar se pare c\ e uns cu toate alifiile [i nimic nu-l poate clinti de l`ng\ butoiul cu miere. Chestiunea este complicat\. Unii sus]in c\ adoptarea unui act normativ `n domeniul corup]iei nu poate avea loc dec`t dup\ revizuirea Constitu]iei Rom=niei, a conven]iilor europene [i a Cartei ONU. {i probabil a Bibliei. S`nt `n joc norme viz`nd drepturile omului de mare `nsemn\tate ce nu pot fi atinse. Politicieni de toate culorile s`nt de acord cu aceasta. To]i ridic\ din umeri. O spune r\spicat chiar [i o cucoan\ din opozi]ie care vorbe[te graseiat, vicepre[edint\ a unei comisii juridice din parlament, al c\rei cabinet de avocatur\ bag\ la greu `n buzunare bani publici. ~n prezent nu dispunem de mijloace legale pentru confiscarea averilor ilicite, declar\ f\r\ s\ clipeasc\. Te `ntrebi ce facultate a f\cut [i cum de a ajuns acolo unde este. (Dar societatea noastr\ e cu fundul `n sus, to]i [mecherii analfabe]i [i tupei[ti s`nt `nfip]i bine `n cele mai `nalte func]ii publice [i nimic nu-i clinte[te de acolo.) C`nd e vorba de ]epuit ]ara, to]i s`nt uni]i `n cuget [i-n ideologii, nimic nu-i desparte. Se face mult\ diversiune arunc`ndu-se nori de praf `n ochii prostimii pentru a se da de `n]eles c\ ei vor, dar uita]i-v\ c`te piedici li se pun `n cale. Un alt partid care, de c`nd este `n opozi]ie, se d\ inocent ca fata mare propune un alt proiect cu proceduri anevoioase [i interminabile, un h\]i[ legislativ din care s\ nu se mai dea de cap\t. To]i [mecherii \[tia fac serioase eforturi pentru `mpiedicarea adopt\rii unei legi coerente. Mai nou, [eful aceluia[i partid anun]\ z`mbind pisice[te un alt proiect de lege care s\ rup\ gura t`rgului. Acesta ar prelua practic Decizia-cadru 2055/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 24 februarie 2005, care oricum este obligatoriu de implementat `n toate ]\rile UE. Domnul acela bate c`mpii. De[i n- a[ crede c\ nu [tie at`ta lucru. Deciziilecadru ale Consiliului s`nt obligatorii pentru statele membre numai `n ceea ce prive[te rezultatul care trebuie atins, `ns\ autorit\]ile na]ionale competente stabilesc forma [i mijloacele de realizare. Deciziile-cadru nu pot avea efect direct. Textele elaborate de statele membre vor fi diferite, `n func]ie de specificul fiec\ruia. Important este rezulatul preconizat a se ob]ine `n st`rpirea corup]iei [i a infrac]ionalit\]ii financiare. Autorit\]ile [i procedurile judiciare vor diferi de la caz la caz, `nc`t te cruce[ti g`ndindu-te la seriozitatea propunerii de a relua ad literam o decizie-cadru?!!! Dar fascinant\ r\m`ne competi]ia dur\. Fiecare ga[c\ vrea s\ `nfig\ propriul steag pe morm`ntul corup]iei. Intransigen]ii politicieni se acuz\ reciproc de ipocrizie, pretinz`nd c\ proiectul propus de cel\lalt urm\re[te introducerea unor texte pe care Curtea Constitu]ional\ le-ar declara neconstitu]ionale V\ da]i seama c`te le poate capul? {i tot ei sesizeaz\ CC de neconstitu]ionalittea unor legi pe care ei `n[i[i le-au adoptat! Astfel, se arat\ `ntr-o sesizare `naintat\ la CCR, este supus\ confisc\rii doar averea dob`ndit\ ilicit, nu [i cea dob`ndit\ nejustificat. Iar onorabila Curte Constitu]ional\ a admis sesizarea *** Dup\ ce-au furat pe rupte, de pe sticla televizoarelor domnii \[tia ne dau lec]ii despre corectitudine politic\, capitalism, investi]ii etc. Ei se simt la ad\post invoc`nd la tot pasul prezum]ia caracterului licit al dob`ndirii averii (c`nd se vede din avion c\ n-ar fi putut s\ adune din munc\ at`ta nici `n [apte vie]i), prezum]ia de nevinov\]ie [i dreptul la t\cere pentru ipoteza c\ ar `ndr\zni cineva s\-i ia la `ntreb\ri. Sigur, a[a ceva nu se `nt`mpla `n ]\ri[oara noastr\, dar de ce s\ nu creeze un curent de g`ndire centrat pe iertare? Ar fi timpul s\ tragem linie [i s\ uit\m ce s-a petrecut, important este viitorul. Altfel spus, a]i furat, bine b\ie]i, `nchidem ochii, de acum `ns\ nu se mai admit ho]iile. V-a]i f\cut destul de cap, mai departe dovedi]i ca s`nte]i domni onorabili, face]i acte de caritate din c`nd `n c`nd, danii la biserici etc. {i numai ce-i vezi pe sticla propriilor televiziuni cer`nd amnistierea m`r[\viilor trecutului recent. Cic\ s\ [tergem cu buretele [i s\ facem abstrac]ie c\ ei au adunat prin furt averi pentru [aptesprezece genera]ii, `n vreme ce milioane de copii abia au ce pune `n gur\. Cic\ marile averi s`nt o stare de fapt [i nimic nu le mai poate clinti. Chiar s`nt ponto[i indivizii \[tia [i precis ei au scornit bancul despre corup]ie. {i noi tot r`dem de ne spargem. TATUAJE Pe prag MIHAIL VAKULOVSKI M-am `ntrebat mereu cum ar fi poezia lui Liviu Ioan Stoiciu dac\ nu ar avea acele dou\ planuri celebre ( `mbr\cat cu ziua [i cu noaptea ), dac\ ar scrie o carte de poezie `n care s\ renun]e la una dintre cele dou\ linii de subiect, astfel `ndep\rt`ndu-se de poezia realului fabulos [i apropiindu-se mai mult de poezia cotidianului. Ei, Pe prag (Vale-Deal), cel mai recent volum al s\u, editat de Cartea Rom=neasc\, poate fi considerat [i un r\spuns pentru cei care [i-au pus aceea[i `ntrebare, pentru c\ nu mai are acele dealuri realiste & existen]ialiste [i acele v\i fabuloase. Pe prag (Vale-Deal) e o carte simpl\, compus\ din poezii directe, dure [i dureroase `n acela[i timp ( ~n acela[i timp, c`nd tu / intri, pe aceea[i poart\, cel ce te iube[te iese ), care lovesc puternic, fie `n exterior, fie `n interior, produc explozii, dar mai ales implozii ( curge c`nd `n afar\, c`nd `n\untru ). Fire[te c\ n- au disp\rut chiar cu totul dialogul cu copil\ria [i cu locurile ei privilegiate, amintirile [i iubirile care vin din viitor, acest gust a r\mas, ca [i acel miros de frumuse]e, dar aceste link-uri din trecut apar [i dispar ca ni[te licurici. Liviu Ioan Stoiciu a `mp\r]it Pe prag-ul `n dou\ secven]e. Prima parte e existen]ial\ [i biografic\, mai sufleteasc\ [i mai spiritual\, chiar din titlu ( Iubirea, care vine din viitor ), mai pesimist\, partea c\r]ii vie]ii `n care `[i pune `ntreb\ri existen]iale, mai periculoas\ ( s\ prindem vulpea turbat\ cu m`inile libere ). Partea a doua, Privind `n gol. Dus pe g`nduri, e mai tihnit\, mai lini[tit\ [i chiar mai optimist\. O carte de poezie care s-ar putea s\ se afle `ntre ce-a scris Liviu Ioan Stoiciu p`n\ acum [i ce urmeaz\, pe prag, cum citim `n titlu, dar [i-n confesiunea de pe coperta volumului: G`ndim fragmentar, s\rim de la una la alta, avem aten]ia distributiv\, ne concentr\m pe mai multe planuri deodat\, dar de fiecare dat\ p\str\m o coeren]\ a firii, subteran\. O g`ndire spontan\, aflat\ mereu «pe prag», «`ntre» [i «`ntre», fragmentar\, care te trece pragul `nainte [i `napoi (biografia `mi e dominat\ de prag, de trecere, `n timp [i spa]iu), `ntre plus [i minus, ra]ional [i ira]ional. ~n versurile mele nu fac dec`t s\ ]in cont de aceast\ realitate a pragului. A[a percep eu realitatea, `nnoit\ natural, fragmentar (sub`n]eleg`nd `ns\ `ntregul ei, fie [i suprarealist, abrupt, rupt): `n secven]e, elegii, ipostaze, videoclipuri, arte de avangard\. Dac\ s`ntem ceea ce g`ndim, n-ar trebui s\ fiu luat [i eu a[a cum s`nt? Am ars, `ntr-o via]\ de om, etape la masa de scris, `n regula acestei g`ndiri «pe prag». O poezie-film, poezie-clip, poezie-descriere, poezie oximoronic\, poezie stop cadru, din care se scurg st\ri [i sentimente [i curge s`nge, via]\, poezii existen]ialiste, ale dezn\dejdii, poeme ale inutilit\]ii ( s-a aruncat la p\m`nt [i / a `nceput s\ ]ipe. C\ m\ tem de mine `nsumi, nu / mai pun baz\ pe nimic, s`nt / pierdut C\ s-au `ntors toate cu susul `n jos, «nu-mi / mai arde de nimic, nici s\ / m\ sinucid», nu mai am nici un apetit, ce voi l\sa / eu `n urm\? Doar o umbr\, care / se va `n\l]a Mai conteaz\? ), dar [i poeziile speran]ei ( Eu s`nt cel care a scris aici, / mare: «Drumul spre fericire», dar cine s\ m\ cread\? ). O carte care-l ]ine pe Liviu Ioan Stoiciu `ntre cei mai activi [i mai consisten]i scriitori contemporani. Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal), Editura Cartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2010

23 Vitraliu Despre Sf. Ioan Paleologu ~mp\rat DETECTOR 23 LIVIU L Z RESCU Nu este deloc o `nt`mplare de toate zilele s\ po]i privi, pictat pe pere]ii unei biserici ortodoxe, un sf`nt necunoscut [i ne`nscris `n Sinaxar (adic\ `n cartea care `i cuprinde pe to]i sfin]ii canoniza]i). {i, totu[i, cine intr\ smerit (cum se cuvine), `n altarul `nc`nt\toarei bisericu]e de lemn din satul Oci[or poate privi [i citi, se poate convinge de realitatea acestui fapt. Scrie clar: Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat {i, ca s\ nu existe nici o urm\ de `ndoial\, nu numai c\ scrie `mp\rat, ci i se adaug\ [i prerogativele `mp\r\te[ti: o coroan\ pe cap [i un sceptru `n m`na dreapt\. Pictat la anul 1804, personajul este construit f\r\ ezitare, f\r\ st`ng\ciile inerente artei religioase naive `nt`lnite adesea `n epoc\, [i f\r\ decorativismul ritual al artei post-bizantine. Pictorul era desigur un biet artist anonim, care umbla din loc `n loc dup\ c`te o comand\, cum se obi[nuia. Lucra [i dup\ r`nduielile BAZACONII TEATRALE `nv\]ate ca ucenic la vreun me[ter oarecare, dar se mai inspira [i din via]a localnicilor, neezit`nd s\ reprezinte `n pictura lui elemente str\ine severelor erminii bizantine ca, de pild\, o [a din cele `nt`lnite la c\lu]ii mo]ilor, pus\ aici pe spinarea asinului din scena numit\ Fuga `n Egipt ; ori c\ciuli ascu]ite, negre sau ro[cate, cum v\zuse poate pe la neme[ii de odinioar\... Putem re]ine faptul c\ izvorul stilistic al artei pictorului nostru nu este R\s\ritul bizantin (a c\rui splendid\ art\ aulic\ `[i atinsese apogeul prin secolele 15-16), ci Occidentul, cu setea lui de real, mai precis arta Rena[terii apusene (ajuns\ la v`rf cam `n aceea[i perioad\). Lumea evolua, iar mai to]i iconarii de la noi, prin veacurile al XVII-lea [i al XVIII-lea, se `nscriu `n aceea[i mi[care. Toate ca toate, dar de unde [i de ce a ap\rut Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat? Dimpreun\ cu prietenul meu, istoricul Dorin Petrescu, am conchis c\ demersul anonimului pictor, de la `nceputul secolului al XIX-lea, nu putea fi provocat dec`t de entuziasmul resim]it `n fa]a unui act cu Jurnalul unui ludic infatigabil adev\rat istoric al penultimului `mp\rat bizantin, Ioan al VIII-lea Paleologu ( ). Presat de repetatele atacuri ale turcilor asupra Constantinopolului, capitala m\re]ului Imperiu bizantin, av`nd `n ochi lacrima presentimentului pr\bu[irii, Ioan Paleologu cere ajutor militar papei de la Roma, `n fapt Occidentului... Ajutorul nu a venit [i, sub Constantin al XI-lea, dezastrul s-a produs. Era anul 1453 Dup\ 350 de ani, minunatul nostru pictor de la Oci[or `nc\ suferea `n urma acestui fapt. Gestul `mp\ratului Ioan Paleologu i s-au p\rut extraordinar. I s-a p\rut a fi primul gest, prima ofert\ [i invita]ie la ecumenism. Adic\ la `mp\carea Bisericii R\s\ritene cu Biserica Romei. Consecin]a `n mica lui via]\, scurs\ dup\ at`]ia [i at`]ia ani de la scindarea celor dou\ Biserici cre[tine, `n 1054 a fost pornirea de a-l socoti sf`nt pe acest m\re] `mp\rat. {i... l-a pictat ca atare. Ast\zi, descoperindu-i [i pre]uindu-i gestul pictor [i eu, m\ `nclin profund `n fa]a `nainta[ului meu. Suferin]ele limbii rom=ne LIVIU FRANGA 26) /.../ bacteriile ce pot cauza placa dentar\ (reclam\ pentru o past\ de din]i la postul de televiziune Pro TV, 14/02/2010, 19h45). ~n rom=na corect\ [i normal\ cea utilizat\ de locuitori respectuo[i fa]\ de toate regulile gramaticale, verbul a cauza, sinonim cu a provoca, a determina, este folosit nu `n mod absolut [i independent, ci `ntotdeauna cu precizarea (imediat urm\toare `n propozi]ie, sub forma unui substantiv verbal, de exemplu), a efectului provocat de un subiect oarecare (mai sus, bacteriile ) sau altul. Prin urmare, aser]iunea semnalat\ se formuleaz\ corect astfel: bacteriile ce pot cauza deteriorarea (infestarea, sl\birea rezisten]ei etc.) pl\cii dentare /.../. Pentru vorbitorii neglijen]i, `ns\, a cauza a `nceput s\ `nsemne, cu totul gre[it, a face r\u, a strica. Or, a cauza poate avea [i sensuri pozitivafirmative, din sfera ideii de a face bine (`n sintagme contextuale de tipul: a cauza r`sul, a cauza ilaritate, a cauza veselie etc.). Cine ne-ar `mpiedica s\ folosim verbul [i cu alte `n]elesuri dec`t cel negativ? Oare ar fi vorbitorii neglijen]i, indiferen]i [i de ce n-a[ spune-o direct, f\r\ prea multe, periculoase ocoli[uri? incul]i [i agrama]i? Ace[tia, oare, s\ dea tonul `n ceea ce cu greu am putea numi, `n astfel de situa]ii, progresul [i evolu]ia limbii? BOGDAN ULMU Nu de mult, am montat o comedie la Teatrul Jean Bart din Tulcea. Cu ocazia asta, am f\cut c`teva drumuri cu microbuzul, Ia[i Tulcea. Nostim e c\, dup\ ce treceam cu bacul, cu 30 de km. `nainte de Tulcea, primeam sms-uri ciudate, gen Bine-a]i venit pe teritoriul Ucrainei!. Le p\strez cu sfin]enie, fiindc\ d\ bine-n CV s\ ai mont\ri `n ]\ri str\ine... *** ~n Grecia, `n dou\ ora[e, am `nt`lnit `n magazine v`nz\toare... trecute de 80 de ani. Pesemne, acolo nu-s ho]i; ori b\[tina[ii-s gerontofili... (adic\, respect\ b\tr`nii; nu ce credea]i voi!...). *** A propos de ho]i: o doctorand\ vine `nc`ntat\ din Dubai [i spune c\ la ei nu exist\ infractori, poli]ia fiind de-o duritate inimaginabil\. Morala? S\ import\m [i noi poli]i[ti din Dubai! *** De ani de zile citesc `n volume [i reviste dic]ionarul umoristic al amicului Mihai Frunz\. Colc\ie de haz! V\ citez din el c`teva defini]ii/ istorioare delectabile: TROMPA LUI EUSTACHE = Elefantul Eustache de la Gr\dina Zoologic\ din Paris, vr`nd s\ vad\ dac\ trompa lui este uterin\ [ia introdus-o, curios, `n ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea este corigent la gramatic\. Profesoara `l trimite acas\ ca s\-nve]e. Pe drum, Pepelea calc\ `ntr-un cui [i descoper\, astfel, cazul dativ. CURBA LUI GAUSS = Cet\]eanul german Gauss din Gottingen avea casa a[ezat\ `ntr-o curb\. El mai avea [i o fat\ pe care b\ie]ii o vedeau c`nd luau curba [i intrau `n ea cu vitez\ prea mare. V-a]i convins?

24 24 Flash Bursa C\r]ilor Mircea Nedelciu, Adriana Babe]i, Mircea Mih\ie[, Femeia `n ro[u (Edi]ia 2011), prefa]\ de Mircea C\rt\rescu, postfa]\ de Martin Adams Mooreville, Editura Polirom, 504 p., pre]: 19,95lei Romanul Femeia `n ro[u a fost predat Editurii Militare `n Manuscrisul, de[i aprobat ini]ial, a fost retras din tipografie, cu interdic]ia de a fi publicat. El a fost editat `n 1990 de Editura Cartea Rom=neasc\, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proz\ (1991), [i reeditat `n 1997 [i 1998 de Editura ALL. ~n a fost ecranizat de regizorul Mircea Veroiu, iar `n 1998 a fost dramatizat de C\t\lina Buzoianu [i jucat pe scena Teatrului Na]ional din Timi[oara. Din anul 2000, romanul Femeia `n ro[u a intrat ca obiect de studiu `n manualul de Limba [i literatura rom=n\ pentru clasa a X-a al Editurii Humanitas. E o carte-puzzle, multietajat\, minu]ios imbricat\, `n care alterneaz\ registre [i tonuri narative de o neobi[nuit\ bog\]ie [i `n care «peticele» intertextuale realizeaz\ un colaj `n care nuan]ele diverselor epoci colizioneaz\ `ntr-un haos ordonat. Nu forma c\r]ii este `ns\ lucrul cel mai important `n cazul Femeii `n ro[u, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc `n c\utarea locus-ului estetic ce a p\rut, vreme de o sut\ de ani, cel mai pu]in adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispre]uitoare: senza]ionalul. Cu corolarul s\u de kitsch, striden]\, romance, aventur\, miracol de doi bani, senza]ionalul se `ntrupeaz\ aici `n povestea «roman]at\» a Anei Cump\na[ din Comlo[, care, dup\ o via]\ picaresc\, `n care traverseaz\ dou\ continente, se `ntoarce ca s\ moar\ `n Banatul natal. Miezul vie]ii sale este seara `n care, `mbr\cat\ `n rochie ro[ie, faciliteaz\ uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senza]ional, ci, dedublare specific\ postmodernului, un roman despre (romanul) senza]ional, care s\ fie, `n acela[i timp uz`nd de toate procedeele parodiei, pasti[ei, restaura]iei butaforice, un roman chiar senza]ional. (Mircea C\rt\rescu) Mircea Nedelciu, personajul Emdoi, (n. 12 noiembrie 1950 m. 12 iulie 1999) a absolvit Facultatea de Filologie, sec]ia rom=n\-francez\ (Bucure[ti, 1973). Dintre volumele publicate: Aventuri `ntr-o curte interioar\ (1979), Efectul de ecou controlat (1981), Amendament la instinctul propriet\]ii (1983), Zmeura de c`mpie (1984), Tratament fabulatoriu (1986; ed. a II-a, 1996), {i ieri va fi o zi (1989). ~i este tip\rit postum, r\mas ne`ncheiat, romanul Zodia scafandrului (2000). Adriana Babe]i sau personajul A. a absolvit Facultatea de Filologie din Timi[oara, sec]ia rom=n\-francez\. Coordoneaz\, `mpreun\ cu Cornel Ungureanu, antologiile Europa Central\. Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) [i Europa Central\. Memorie, paradis, apocalips\ (Polirom, 1998). A publicat volumele: Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004), Ultimul sufleu la Paris. 69 de re]ete culinare (Polirom, 2006), Le Banat: Un Eldorado aux confins (Cultures d.europe Centrale, CIRCE, Université de Paris-Sorbonne, 2007 coord.), Prozac. 101 pastile pentru bucurie (Polirom, 2009). Preg\te[te pentru Editura Polirom volumul Amazoanele. O poveste. Mircea Mih\ie[, alias Emunu, este profesor de studii americane [i britanice la Universitatea de Vest din Timi[oara, redactor-[ef al revistei Orizont, vicepre[edinte al Institutului Cultural Rom=n. Dintre volumele publicate, amintim: De veghe `n oglind\ (ed. I, 1989; ed. a II-a, 2005), Cartea e[ecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Masca de fiere (Polirom, 2000), Scutul lui Perseu (2003), C\r]ile crude. Jurnalul intim [i sinuciderea (ed. a II-a, Polirom, 2005), Via]a, patimile [i c`ntecele lui Leonard Cohen (Polirom, 2005), Metafizica detectivului Marlowe (Polirom, 2008), Despre doliu. Un an din via]a lui Leon W. (Polirom, 2009). ~mpreun\ cu Vladimir Tism\neanu, a publicat la Editura Polirom Vecinii lui Franz Kafka / The Neighbors of Franz Kafka (1998) [i patru volume de convorbiri: Balul mascat (1996), ~ncet, spre Europa (2000), Schelete `n dulap (2004) [i Cortina de cea]\ (2007). Preg\te[te pentru Editura Polirom un volum despre ultimul Judt. Radu Stanca, Doti, Edi]ie `ngrijit\ [i prefa]at\ de Ioana Lipovanu, Editura Cartea Rom=neasc\, 456 p., pre]: 44,95 lei Doti este integrala operei sale poetice. Edi]ia a fost prefa]at\ [i `ngrijit\ de criticul Ioana Lipovanu, care a ad\ugat edi]iilor precedente poeme inedite. Nu cunosc dec`t o poezie trist\, exclam\ Radu Stanca. Dar triste]ea, autentic\, organic\, este tot suferin]\. Patetism exist\ `n toat\ opera sa, fie c\ e vorba de lamenta]ia liric\, fie de cea teatral\; patetic este [i eseistul, a[a cum, pentru Radu Stanca, arta actorului, la origine, se relev\ tot astfel. Suferin]a constituie o cauz\ a cauzelor; ars doloris e o art\ patetic\, re`ntoars\ mereu la propriile r\d\cini, ren\sc`nd din propria-i cenu[\. Nu `nt`mpl\tor a re]inut scriitorul tocmai acest aforism goethean: Numai insuficientul este creator. Presim]irea permanent\ a mor]ii, a iminentei c\deri, `nseamn\ pentru Radu Stanca unul din acele moduri tipice ale insuficientului, una din modalit\]ile lui estetice, care fecundeaz\, `n opera de art\ `n genere [i `n cea poetic\ `n special, dispozi]ii artistice dintre cele mai caracteristice. Nimic nu dezv\luie `ns\ mai deplin secretul crea]iei sale dec`t o medita]ie a lui Serenus Zeitblom, dup\ care orice expresie devine `n fond pl`ngere, precum muzica, deoarece aceasta, din clipa `n care ajunge la con[tiin]a de sine ca mijloc de expresie, se preschimb\ `n lamenta]ie. Muzica str\bate poezia stancian\ ca o pl`ngere cu rafinate desfolieri, `nv\luind [i estomp`nd strig\tul existen]ial. (Ion Vartic) Ioana Baetica Morpurgo, Imigran]ii, Editura Polirom, 384 p., Pre]: 29,95 lei De pe fundalul policolor al Londrei se desprind cinci siluete, cu trecutul [i destinul lor: R\zvan, Maria, Traian, Sabina, Gruia. Pove[tile lor decurg paralel, cu excep]ia c`torva momente aleatorii [i fulger\toare `n care se `ntretaie, f\r\ consecin]e. Un doctorand gay, de st`nga, o pictori]\ de m`na a doua, un stock broker, o femeie care are grij\ de un b\tr`n pe moarte [i un sans papiers u[or autist au `n comun un singur lucru: cet\]enia rom=n\. Ioana Baetica Morpurgo prinde `n aceste cinci destine exemplare alchimia uneia dintre cele mai teribile experien]e umane cea a dezr\d\cin\rii. Ioana Morpurgo (Baetica) s-a n\scut `n A absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti dup\ care a urmat cursurile Masteratului de Antropologie Cultural\ de la SNSPA. ~n 2004 a `nceput un doctorat pe tema culturii tranzi]iei `n Rom=nia postcomunist\ la Exeter University, Marea Britanie (unde a [i predat un seminar de Societ\]i contemporane ). A publicat numeroase articole pe teme literare [i socioculturale `n Rom=nia literar\, Dilema Veche, Timpul, Vatra, Deci Academia Ca]avencu, Observator Cultural, New Internationalist, Contemporary Review etc. A contribuit la diverse antologii cu proz\ scurt\ [i eseu: Cartea cu bunici (2007), The Review of Contemporary Fiction (2010), Erotographos 50+1 (2010). Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i Colegiul de redac]ie: {tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub Coresponden]i externi: J. W. Boss (Amsterdam) Paula Braga Šimenc (Ljubljana) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin) Redactor [ef: Gabriela Gavril Redac]ia: Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Mihaela Morariu Elena Raicu Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu Colaboratori: Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Erica Ioana Moldovan Andreea R\[canu Florin }upu Andreea Florea (PR) C\t\lina Butnaru (marketing) Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster) Revist\ editat\ de: Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor Adres\ coresponden]\: CP 1677, OP 7, Ia[i Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr redactia@timpul.ro YM: timpul ISSN Copyright Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011 Revista de cultur\ poate fi desc\rcat\ gratuit de pe internet, `n format PDF, de pe site-ul Nu pierde, cite[te!